ELABORAREA METODICĂ Nr 5

TEMA: Principiile alegerii şi includerii dinţilor stîlpi în punţile dentare. Prepararea dinţilor
stîlpi. Amprentarea.

CONŢINUTUL LUCRĂRII
 Succesul tratamentului protetic cu punţi dentare în mare măsură depinde de alegerea
corectă a dinţilor stîlpi. Pentru aceasta este necesar de a efectua minuţios examinarea clinică şi
paraclinică a pacientului.
 Examinarea biofuncţională a dinţilor stîlpi ia în consideraţie starea forţelor de rezervă a
parodontului, care în diferite stări patologice a parodontului se micşorează, unde este bine
oglindit la alcătuirea parodontogramei după Kurleandski.
Prepararea dinţilor stălpi este inevitabilă avînd în vedere forma coroanei dentare şi cerinţele către
elementele de agregare în punţile dentare.
Particularităţile preparării dinţilor stîlpi în punţile dentare din 2 bucăţi sunt:
1. prepararea dinţilor se efectuiază în dependenţă de tipul microprotezei, ca element de sprijin
2. crearea paralelismului dinţilor stîlpi
După preparare se obţin amprentele şi se îndeplinesc măsuri de menajare a plăgii dentinare.

ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Principiile de alegere a dinţilor stîlpi în punţile dentare.

 Succesul tratamentului protetic cu punţi dentare în mare măsură depinde de

alegerea corectă a dinţilor stîlpi. Pentru aceasta este necesar de a efectua minuţios
examinarea clinică şi paraclinică a pacientului.
 Principiile:
- Biomecanice:
1) Conservarea țesuturilor dure;
2) Asigurarea formei de retenție și stabilitate;
3) Rezistența structurală;
4) Integritate marginală;

- Biologice;
1) Integrarea SS în contextual organismului;
2) Inegrarea ocluazală a restaurării;
3) Protecția biologică a pulpei dentare;
4) Protecția paradionțiului marginal.
- Estetice;
1) Vizibilitate minima a metalului (dacă e present);
 2) Suprafețele ocluzale din ceramic;
3) Grosimea maximă a materialului de placare;
4) Margini subgingivale.
Conservarea structurilor dure dentare este unul din principiile de bază ale preparării dinților pentru o
protezare fixă . Acesta reprezintă conservarea unei cantități cît mai mari de țesuturi dure dentare și
protejarea acestora în limita respectării principiilor biomecanice , biologice,estetice. Scurtarea excesivă a
bontului și crearea unei convergente ocluzale exagerate a pereților săi axiali reduc retenția și
stabilitatea .Unghiul de convergenta exagerat determină pierderea unei cantități considerabile de substanță
dentară

2. Argumentarea matematică a alegerii dinţilor stîlpi la tratamentul protetic cu piunţi

dentare.
- Includerea dinților stîlpi în punțile dentare este bazată pe forțele de rezervă a
paradontului.Teoretic se admite ca din 100% ale posibilității funcționale se consumă
50% în condiții normale, iar restu rămân de rezervă.Suma coeficienților dinților incluși în
corpul de punte trebuie să fie egală sau mai mica ca suma coeficienților dinților
stîlpi.Această metodă matematică poate fi ușor determinată cu ajutorul tăblițelor
concepute de Agapov, Oksman.

3. Argumentarea biofuncţională a alegerii dinţilor stîlpi la tratamentul protetic cu punţi

dentare. :
 Examinarea biofuncţională a dinţilor stîlpi ia în consideraţie starea forţelor de rezervă a
parodontului, care în diferite stări patologice a parodontului se micşorează, unde este bine
oglindit la alcătuirea parodontogramei după Kurleandski.
 Principiul biofunțional include restabilirea funcțiilor majore ale sistemului stomatognat :
- masticație;
- fonație;
- fizionomie

4. Odontoparadontograma după Kurleandski.

 Odontoparodontograma este o metoda statica de evidenta a starii functionale a dintilor,
 - ea ne reda starea functionala a sistemului dentar in pozitie statica si medicul indirect isi
imagineaza eficienta functionala a sistemului stomatognat.

 Parodontograma după Kurleandski prezinta o schema a formulei dentare unde se noteaza

date despre starea fiecarui dinte.
- N — norma;
- O — lipsa dintelui;
- 1/4 — resorbtia tesutului osos de gradul I;
- 1/2 — resorbtia tesutului osos de gradul II;
- 3/4 — resorbtia tesutului osos de gradul III.


 Este o metodă de evidențiere a stării funcționale a dinților
 Este reprezentarea grafică a stării țesuturilor paradontale și a dinților stîlpi.La includerea
dinților stîlpi in componența punții dentare trebuie să se țina cont de :
-starea paradontului dinților stîlpi
-mărimea și topografia breșei edentate
-starea dinților antagoniști
 In normă paradontul fiecărui dinte are o anumită rezistență. Această rezistență se determină
după presiunea pe care o suportă pînă la apariția durerii . Rezistența fiecărui dinte a fost
determinată cu ajutorul gnatodinamometrului.Pentru a facilita lucrul fiecarui dinte i s-a
atribuit un anumit coeficient
5. Alegerea dinţilor stîlpi la tratamentul protetic cu punţi dentare în caz de lipsa incisivilor la
maxilă.
Să fie sănătoși sau corect tratați
 Să nu prezinte distrucții avansate
 Să nu prezinte mobilitate avansată
 Să nu prezinte retracție gingivală avansată
 Să prezinte o implantare buna
 In baza odontoparadontogramei
 Conform aprecierii eficienței masticatori
6. Indicaţii şi contraindicaţii la tratamentul protetic cu punţi dentare din 2 bucăţi în
edentaţiile parţiale.
Indicații
-breșe intercalate cu lipsa 1-4 dinți
-refacerea morfologica a dinților cu distrucții
avansate , eroziuni, abraziune , obturații extinse
-refacerea estetica a dinților cu modificări de
culoare, fosrma , poziție
-tratamentul tulburărilor ocluzale
-înlocuirea unor lucrări vechi necorespunzătoare
-mobilitate de gradul l-ll
-refacerea morfologiei arcadei
-refacerea functionalității arcadei

Contraindicații
-lipsa a mai mult de 4 dinți la nivelul unei breșe
-în edentații terminale
-prezența dinților restanți cu mobilitate de gradul lll
-vârsta pâna la 18 ani
-afecțiuni locale:gingivite,procese inflamatorii,tumorale,leziuni ale mucoasei cavității bucale
-când rezorbția osoasa depășește 2/3 din în înălțimea radiculară
-tratament endodontic efectuat incorect
-leziuni periapicale
7. Complicaţiile posibile în timpul și după prepararea dinților stîlpi, profilaxia.
Apariția durerii în cazul preparării dinților vitali
 Derapajul instrumentelor abrazive cu traumarea țesuturilor moi
 Deschiderea camerei pulpare
 Traumatizarea dintelui adiacent sau antagonist;
Fractura coroanei dentare
 Paralelizm incorect
 Apariția pulpitei traumatice
 Gangrena pulpara
 Necroza pulpara
 Dureri gingivale la patrunderea cu freza subgingival
 Daca dintele e vital și nu s-a confecționat coroane provizorii atunci pot apărea dureri la stimuli
termici sau alimentary.

Profilaxia
 Prepararea dinților cu răcire și mișcări întrerupte pentru a nu supraîncălzi dintele
 Punct de spijin a mîinii pentru a evita derapajul instrumenteleor
 Cunoașterea topografiei camerei pulpare pentru a evita deschiderea acesteia
 Presiune moderată pentru a nu fractura coroana dentară
8. Metodele menajării plăgii dentinare a dintelui preparat.
 Dupa obtinerea amprentei, este obligatoriu de a menaja plaga dentinara de actiunea nociva a
factorilor mecanici, termici, chimici, microbieni, prin pansarea bontului.
 In acest scop pot fi utilizate mijloace chimice si mecanice.
 Ca material de impregnare mai des utilizat este nitratul de argint folosit in forma de solutie
apoasa de 30% sau clorura de zinc 30-40%.
 Din lacuri cel mai frecvent este folosit lacul cu fluor sau lacul celuloid 5%.

 Coroanele provizorii pot fi confectionate din acrilate individual, cat si sub forma prefabricate
din celuloid transparent, policarbonat sau acrilat.
 Coroanele se aplica pe bontul dintelui slefuit si se fixeaza cu ajutorul eugenatului de zinc.

9. Complicațiile posibile la obținerea amprentelor și profilaxia lor.
Deformarea amprentei la îndepărtarea de pe câmpul protetic
 Prezența bulelor de aer sau lipsa materialelor in anumite zone
 Amprentarea insuficientă sau parțială a șanțului dento-gingival,dinților antagoniști sau vecini
 Repartizarea neuniforma a materialului amprentar pe suprafața cîmpului protetic
Profilaxia
 Respectarea timpului de preparare a materialului
 Respectarea timpului de priza a materialului
 Evitarea mișcărilor lingurii amprentare in timpul prizei
 Uscarea cîmpului protetic pentru evitarea formarii bulelor
 Utilizarea unei cantități suficiente de material amprentar
 Presarea suficientă a lingurii pe cîmpul protetic
 Aprecierea corecta a masurii lingurii amprentar