Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drojdie
Drojdie
Caracteristici comprimată calup
uscată
sau fărîmiţată
Umiditatea, % 75 9
Cenuşă, % la S.U. 4,0 - 6,5 4,0 - 6,5
Aciditatea, recalculată după acidul
120
acetic în mg la 100 g drojdii, în ziua -
fabricării, mg
Aciditatea, după 12 zile depozitate la 360
-
temperatura de 0 – 4 0C, mg
Puterea de creştere, min. 75
de fabrici
60
Rezistenţa, h, min., pentru drojdiile specializate
-
fabricate de fabrici 48
alcoolice
Prelevarea probelor
Pentru verificarea proprietăţilor fizice şi biochimice, se ia din
diferite locuri ale calupului de drojdie cîte o porţiune (în cazul verificării
1
unui lot această probă trebuie să fie de 500 g) şi se introduce într-un
borcan de sticlă curat şi uscat.
Analizele trebuie să se efectueze în cel mult 8 ore de la prelevarea
probelor, timp în care acestea se păstrează la temperatura de 2...4 °C.
Drojdia uscată
Concluzii:
2
Reactive. Hidroxid de sodiu, soluţie 0,1 N; fenolftaleină, soluţie 1
% în alcool etilic 96 º.
Modul de lucru. O probă cîntărită de 10 g drojdie se
suspensionează prin agitare într-un pahar cu 50 ml apă distilată. După
omogenizare se adaugă 3 picături de soluţie de fenolftaleină şi se titrează
cu soluţie de hidroxid de sodiu de 0,1 N pînă la apariţia coloraţiei roz, care
persistă timp de 1 minut. Se efectuează în paralel două determinări din
aceeaşi probă pentru analiză.
Calculul rezultatelor. Aciditatea drojdiei se exprimă în mg acid
acetic pentru 100 g drojdie.
[mg acid acetic/100g] (3.2)
unde: V – volumul soluţiei de hidroxid de sodiu 0,1 N folosit la
titrare, cm3;
A – mg de acid acetic corespunzător la 1 cm 3 soluţie
NaOH 0,1N;
A = 6 mg acid acetic;
f – factorul de corecţie a normalităţii soluţiei de hidroxid de
sodiu 0,1 N.
Denumirea Volumul A, mg f, 0,1N Aciditatea
probei soluției, ml
Drojdie
umedă
Drojdia
uscată
Concluzii:
3
Capacitatea de dospire a unei şi aceleiaşi drojdii poate fi modificată
cu 4 - 5 minute în dependenţă de făina utilizată.
Făina influenţează prin calitatea şi cantitatea glutenului care
determină capacitatea făinii de a reţine gaze, prin activitatea sa amilolitică,
respectiv, prin capacitatea de a forma gaze.