Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Absolvent:
Păscuţu D. Ionuţ
BUCUREȘTI
2019
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ȘI COMERCIAL
CONTABILITATEA STOCURILOR
Studiu de caz pe exemplul „ S.C. DEDEMAN SRL”
Coordonator științific:
Conf.univ.dr. Luminiţa Jalbă
Absolvent:
Păscuţu D. Ionuţ
București
2019
CUPRINS
INTRODUCERE ..................................................................................................... 1
CAPITOLUL I.......................................................................................................... 3
DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE ......................................... 3
1.1 Prezentarea elementelor teoretice privind stocurile ...................................... 3
1.2.Structuri contabile informaţionale .................................................................. 5
1.2.1.Elementele sistemului informaţional contabil ......................................................... 6
1.2.2.Prezentarea informaţiilor ......................................................................................... 7
1.3. Înregistrarea în contabilitate a stocurilor ...................................................... 8
1.4.Costul stocurilor ............................................................................................ 9
1.5. Contabilitatea stocurilor .............................................................................. 11
1.5.1.Metode de organizare a contabilității stocurilor .................................................... 11
1.5.1.1.Metoda inventarului permanent ......................................................................... 12
1.5.1.2. Metoda inventarului intermitent ........................................................................ 18
1.6.Reguli generale de evaluare ....................................................................... 19
1.6.1. Evaluarea la data intrării în entitate ...................................................................... 19
1.6.2.Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ .................................... 22
1.6.3.Evaluarea la data ieşirii din entitate....................................................................... 23
CAPITOLUL II....................................................................................................... 25
PREZENTAREA GENERALA A S.C DEDEMAN S.R.L ....................................... 25
2.1 SCURT ISTORIC AL SOCIETATII .............................................................. 27
2.2 OBIECT DE ACTIVITATE ........................................................................... 29
2.3 STRUCTURA ORGANIZATORICA ............................................................. 31
CAPITOLUL III...................................................................................................... 35
REFLECTAREA CONTABILITATII STOCURILOR IN CADRUL S.C DEDEMAN S.R.L
............................................................................................................................. 35
3.1 Monografie Contabila .................................................................................. 35
3.1.1 Intocmirea bilantului initial ................................................................................... 36
3.1.2 Efectuarea analizei contabile pe etape pentru operatiile din luna Aprilie ............. 36
3.1.3 Regularizare T.V.A................................................................................................ 38
3.1.4 Inchidere conturi de cheltuieli .............................................................................. 39
3.1.5 Calculul si inregistrarea impozitului pe profit ....................................................... 39
3.1.6 Transferul soldului contului de cheltuieli cu impozitul pe profit asupra contului de profit
sau pierdere. ........................................................................................................................ 40
3.2 EVOLUTIA INDICATORILOR DE EFICIENTA IN CADRUL S.C DEDEMAN S.R.L
.......................................................................................................................... 47
CONCLUZII .......................................................................................................... 59
PROPUNERI ........................................................................................................ 62
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................... 63
INTRODUCERE
1
societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului Economic European au obligaţia să
organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit legii contabilitatii, fără a întocmi
situaţii financiare anuale pentru propria activitate.
Contabilitatea publică cuprinde:
a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor
şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;
b) contabilitatea Trezoreriei Statului;
c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, care
să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi a excedentului sau a
deficitului patrimonial;
Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu
privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare,
precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a
contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale,
precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale.
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât
şi în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.
Sistemul contabil actual a fost elaborat pe baza Standardelor Internaţionale de
Contabilitate, având ca scop acela de a permite agenţilor economici sǎ utilizeze un sistem
contabil şi de gestiune adoptat caracteristicilor economiei de piaţă.S-a vizat asimilarea
Standardelor de Contabilitate Internaţionale, în mǎsura în care calculele sunt compatibile
cu reglementǎrile europene.
În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie,
de planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa fel încât ele să corespundă unui
anumit scop, de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cât mai mari, cu
cheltuieli cât mai mici sau într-un timp cât mai scurt.
Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu
cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul de producţie, sau a
stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a
mărfurilor.
2
CAPITOLUL I
DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE
3
- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de
fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
- rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
- produsele agricole;
f) activele biologice de natura stocurilor;
g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate
produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în
condiţiile prevăzute în contracte;
h) producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse
probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de
execuţie se cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
i) ansamblurile sau complexurile de locuinţe destinate vânzării.
În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în
consignaţie la terţi, maşinile folosite numai ca material de demonstraţie pentru negociere în
domeniul automobilelor, cu durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează
distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă materialele de demonstraţie au durată
de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.
Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate,
pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de
aprovizionare (grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).
În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate în funcţie de
patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a gestiunilor.
Conform acestor criterii stocurile cuprind:
- materii prime, care participă direct la procesul de fabricare a produselor şi se
regăsesc în componenţa lor parţial sau integral, în stare iniţială sau transformată;
- materiale consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili,
piesele de schimb, seminţele şi materialul de plantat, furajele şi alte materiale consumabile
care participă indirect sau ajută în procesul de producţie fără a se regăsi, de regulă, în
produsul rezultat;
- produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite şi produselor reziduale;
4
- producţia în curs de fabricaţie reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate
fazele de producţie, produse nesupuse probelor şi recepţiei tehnice, precum şi lucrările şi
serviciile în curs de execuţie sau neterminate;
- mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpără în vederea revânzării
sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
- ambalajele, cuprind bunuri necesare pentru protecţia mărfurilor pe timpul
transporturii lor şi depozitării, sau pentru prezentarea lor comercială.
Categorii distincte în cadrul stocurilor constituie obiectele de inventar,
baracamentele şi amenajările provizorii.
După locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se
grupează în: stocuri aflate în depozitele întreprinderii, stocuri în curs de aprovizionare, sau
sosite şi nerecepţionate, stocuri sosite fără factură, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri
facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terţi.
5
În România, în cadrul reformei, este adoptat modelul de contabilitate a stocurilor
conceput în condiţiile în care ambele structuri informaţionale sunt realizate prin
contabilitatea financiară.
În cele mai multe ţări care au adoptat modelul continental de contabilitate, evidenţa
analitică a stocurilor pe sortimente şi gestiuni se realizează prin contabilitatea internă de
gestiune.
De asemenea, în plan teoretic şi practic se apreciază că evidenţa analitică a
stocurilor nu poate fi standardizată. Metodele şi tehnicile folosite sunt de detaliu,
nefundamentale, şi în consecinţă decizia de adoptare trebuie să corespundă conducerii
întreprinderii.
Operaţiile cu stocuri care au loc în cadrul întreprinderii, grupate după conţinutul lor,
sunt:
1. Operaţii de aprovizionare şi conservare;
2. Operaţii de eliberare din depozit;
3. Operaţii de inventariere.
Aceste operaţii sunt consemnate în diferite documente şi evidenţe operative
distincte.
1. Operaţiile de aprovizionare şi conservare sunt evidenţiate în următoarele
documente:
- comenzile, se emit de către unităţile patrimoniale către furnizori;
- contractele economice, se încheie cu furnizorii pe baza comenzilor;
- registrul de comenzi, este utilizat pentru urmărirea modului în care sunt realizate
contractele de aprovizionare;
-avizul de însoţire a mărfii, este un document de însoţire a stocurilor pe timpul
transportului, document pe baza căruia se întocmeşte factura fiscală, sau document de
primire în gestiunea cumpărătorului;
- factura fiscală, realizează pe lângă funcţiile avizului de însoţire şi pe cele de
transport pentru viza de control financiar preventiv, şi totodată este act justificativ pentru
decontarea contravalorii;
- nota de intrare-recepţie, se întocmeşte la sosirea stocurilor de la furnizor şi la
intrarea acestora în depozitul unităţii;
6
- fişa de magazie, este un document de evidenţă operativă a magaziei şi se
întocmeşte separat pentru fiecare fel, calitate sau sortiment de stocuri materiale.
2. Operaţiile de eliberare din depozit sunt evidenţiate în următoarele documente:
- bonul de consum, este utilizat pentru eliberarea din magazie a stocurilor;
- fişa limită de consum.
3. Operaţiile de inventariere sunt evidenţiate în contabilitate prin intermediul
listelor de inventar, care sunt documente de bază pentru stabilirea lipsurilor si plusurilor de
valori materiale (imobilizări, stocuri materiale) și alte valori (elemente de trezorerie,etc).2
În legătură cu operaţiile de intrare şi ieşire a bunurilor, legislaţia în vigoare prevede
următoarele obligaţii pentru agenţii economici:
- bunurile materiale intrate în patrimoniu se consemnează în documente adecvate
şi se operează în evidenţa locurilor de depozitare;
- bunurile primite pentru prelucrare sau în custodie, se recepţionează şi se
înregistrează distinct ca intrări în gestiune;
- bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite dar nerecepţionate se
înregistrează distinct în contabilitate ca intrări în patrimoniu;
-bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune, pe baza recepţiei
şi a documentelor de însoţire;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează în contabilitate ca ieşiri din
gestiune pe baza documentelor justificative.
1.2.2.Prezentarea informaţiilor
2
Pleșea D. „Bazele contabilității - Contabilitate financiară” vol II, Editura Omnia Uni S.A.S.T ,Brașov,
2005.
3
Gârbină M., Bunea Șt., „Sinteze ,studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS (revizuite)- IFRS “ , Ediția
a III- a revizuită ,Editura CECCAR, Bucutești, 2007.
7
a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
b) în curs de producție în vederea vânzării in aceleași condiții ca mai sus;
c) sub forma de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi
folosite in procesul de producție sau pentru prestarea de servicii;
In cazul unui prestator de servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care nu s-
a recunoscut încă venitul aferent (ex. activitățile în curs de execuție desfășurate de auditori,
arhitecți și avocați).
IAS 2 nu se aplică pentru evaluarea stocurilor deținute de produse agricole ,
forestiere și producție agricolă care aparțin producătorilor.
8
b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi
în mod cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel:
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de
depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în
gestiune;
c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca
ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în
conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de
depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune
potrivit legii;
d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se
înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit
contractelor încheiate.
1.4.Costul stocurilor
Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii
produse şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a
costurilor individuale.
Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod
substanţial unele de altele.
Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice
elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele
elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau
produse.
Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un
număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de
asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu
amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
9
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale
şi consumabile, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie
revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un
moment dat.
Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate
distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor
se efectuează cu ajutorul unui coeficient de repatizare care se calculează astfel: suma dintre
Soldul initial al diferentelor de pret si Diferente de pret aferente intrarilor in cursul
perioadei, cumulat de la inceputul exercitiului financiar pana la finele perioadei de
referinta, se imparte la suma dintre Soldul initial al stocurilot de pret de inregistrare si
Valoarea intrarilor in cursul perioadei la pret de inregistrare, cumulat de la inceputul
exercitiului financiar pana la finele perioadei de referinta.
10
Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura
stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii
excepţionale, administratorii decid să modifice metoda pentru un anumit element de stocuri
sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:
- motivul modificării metodei, şi
- efectele sale asupra rezultatului.
O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate
stocurile care au natură şi utilizare similare. Noţiunea de "utilizare similară" este proprie
fiecărei entităţi.
Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de
calcul al costului poate fi justificată.
O diferenţă în localizarea geografică nu este suficientă pentru a justifica alegerea de
metode diferite.
Valoarea produselor şi serviciilor în curs de execuţie se determină prin
inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de
constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi
evaluarea acesteia la costurile de producţie.
11
1.5.1.1.Metoda inventarului permanent
4
Pleșea D. „Bazele contabilității - Contabilitate financiară” vol II, Editura Omnia Uni S.A.S.T ,Brașov, 2005.
12
Normele contabile din ţara noastră prevăd ca, în cazul folosirii inventarului
permanent, activităţile şi necesităţile proprii ale fiecărei unităţi patrimoniale, să se facă
după una din următoarele metode:5
a. metoda cantitativ- valorică;
b. metoda operativ-contabilă;
c. metoda global- valorică.
Prevederile din Legea contabilităţii: ”Contabilitatea valorilor materiale se ţine
cantitativ şi valoric sau numai valoric”6 lasă libertatea de decizie fiecărui agent economic
de a-şi organiza de aşa manieră evidenţa analitică încât să nu reclame un volum mare de
muncă, să nu “ţină în loc” contabilitatea sintetică, dar să poată controla perfect gestionarea
acestor valori şi menţinerea lor întro structură sortimentală şi limita cantitativă care să nu
afecteze buna desfăşurare a fluxului productiv sau comercial.
Metoda cantitativ-valorică ( pe fişe de cont analitic ).
Evidenţa operativă şi analitică a gestiunilor de bunuri stocabile se realizează astfel:
Evidenţa operativă se conduce numai cantitativ la locurile de depozitare,
cu ajutorul “Fişei de magazie”, deschisă pentru fiecare element stocabil în parte, în care
gestionarul calculează “ stocul cantitativ scriptic” după fiecare operaţiune de intrare sau
ieşire din stoc.
Cu ocazia inventarierilor periodice “Fişa de magazie” permite confruntarea
operativă a stocului scriptic cu cel faptic şi determinarea plusurilor şi/sau minusurilor de
inventar cantitative.
Evidenţa contabilă analitică se conduce cantitativ –valoric la
compartimentul contabilităţii gestiunii stocurilor cu ajutorul “Fişelor de cont analitic pentru
valori materiale”. Acestea cuprind : data, explicaţia, cantităţile intrate / ieşite şi stocul
rămas după fiecare operaţiune şi valori corespunzătoare (debit, credit, sold), precum şi
preţul unitar pentru fiecare mişcare a mărfii. Se deschide câte o “Fişă de cont analitic
pentru valori materiale”pentru fiecare element stocabil în parte, pentru care s-a deschis câte
o “Fişă de magazie” distinctă la locul de depozitare.
Înregistrările în “Fişele de cont analitic pentru valori materiale” se fac, document cu
document, pe baza documentelor de intrare – ieşire a bunurilor stocabile în şi din gestiuni
care au stat la baza fiecărei înregistrări în “Fişa de magazie” (intrările se completează pe
baza notelor de recepţie şi constatare de diferenţe, iar ieşirile, pe baza facturilor; valoarea
13
de intrare a mărfii se calculează prin una din metodele permise de Legea contabilităţii şi
adoptată de societatea comercială ).3
Concomitent cu înregistrarea fiecărui document de intrare – ieşire în “Fişa de cont
analitic pentru valori materiale” se întocmesc situaţii centralizatoare, respectiv “Situaţia
intrărilor de elemente stocabile” şi “Situaţia ieşirilor de elemente stocabile”, în care
intrările şi ieşirile sunt grupate pe conturile corespondente ale conturilor de stocuri. În acest
fel aceste situaţii centralizatoare stau la baza înregistrărilor în contabilitatea gestiunii
stocurilor.
Controlul gestionar-contabil al existenţei şi mişcărilor de mărfuri se realizează prin:
Verificarea concordanţei dintre evidenţa locurilor de depozitare şi contabilitate,
prin punctajul periodic dintre datele cantitative (intrări, ieşiri şi stoc) înregistrate în “Fişele
de magazie” şi datele similare din “Fişele de cont analitic pentru valori materiale”.
Verificarea concordanţei dintre datele valorice (debit, credit, sold) din “Fişele de
cont analitic pentru valori materiale” şi totalurile balanţelor de verificare analitice ale
contului de stocuri, întocmite la sfârşitul lunii.
În concluzie, principalele operaţiuni generate de aplicarea metodei cantitativ-
valorice de evidenţă operativă şi analitică a gestiunilor de elemente stocabile sunt:
la locul de depozitare:
- primirea-predarea elementelor stocabile în baza documentelor de dispoziţie
privind intrarea-ieşirea acestora;
- înregistrarea documentelor de dispoziţie de intrare-ieşire în “Fişe de magazie”.
la compartimentul contabilităţii gestiunii stocurilor:
- verificarea necesităţii, exactităţii şi oportunităţii operaţiunilor de intrare-ieşire de
stocuri şi confirmarea corectitudinii înregistrărilor efectuate de gestionar în “Fişele de
magazie”;
- evaluarea cantităţilor intrate sau ieşite din stoc în conformitate cu procedeele de
evaluare acceptate de legislaţia în vigoare şi adoptate de unitatea patrimonială (cost de
achiziţie, respectiv costul efectiv pentru intrări, şi metoda CMP pentru ieşirile din stoc);
- înregistrarea documentelor de intrare –ieşire în “Fişele de cont analitic pentru
valori materiale” şi în situaţiile centralizatoare ale intrărilor şi ieşirilor de stoc;
- înregistrarea intrărilor şi ieşirilor valorice în contul de stocuri;
5
Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2861/2009
6
Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată, cu modificările ulterioare.
14
- întocmirea, lunar, a “Balanţei de verificare analitică” pe fiecare cont de stocuri,
prin controlul concordanţei dintre înregistrările din contabilitatea analitică şi cele din
contabilitatea sintetică a stocurilor.
Metoda cantitativ-valorică prezintă avantajul că poate furniza în orice moment date
cu privire la existenţa şi mişcarea stocurilor, dând posibilitatea realizării unei imagini
fidele a patrimoniului. Are însă dezavantajul că necesită un volum mare de muncă prin
faptul că înregistrarea mişcărilor cantitative de stocuri se face, pentru necesităţi de control
în vederea asigurării integrităţii lor, atât în “Fişele de magazie”, cât şi în “ Fişele de cont
analitice” de la contabilitatea gestiunii stocurilor.
Metoda operativ-contabilă sau pe solduri constă în ţinerea la locul de depozitare,
a evidenţei cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar la contabilitate a evidenţei
valorice desfăşurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri,
dupăcaz.7 7
7
Pleșea D. „Bazele contabilității - Contabilitate financiară” vol II, Editura Omnia Uni S.A.S.T, Brașov,
2005.
15
pe baza datelor din situaţiile analitice ale intrărilor şi ieşirilor de stocuri se
completează “Fişa centralizatoare a mişcărilor valorice” pe grupe de stocuri, document
necesar pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică a intrărilor şi ieşirilor de stocuri;
confruntarea contabilităţii sintetice cu contabilitatea analitică şi controlul
exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitatea
gestiunii stocurilor se realizează prin intermediul unui “Registru al stocurilor”.
“Registrul stocurilor” se deschide la compartimentul contabilităţii gestiunii
stocurilor, la începutul fiecărui an, când se înscriu toate sortimentele de bunuri grupate pe
conturi sintetice şi grupe de valori materiale. Periodic, de regulă lunar, în acest registrul se
centralizează pe grupe de elemente stocabile pentru care s-au deschis “Fişe centralizatoare
a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri”, toate stocurile scriptice existente în “Fişele de
magazie”. Aceste stocuri se evaluează potrivit procedeelor de evaluare adoptate de unitatea
patrimonială, iar pe fiecare grupă de elemente stocabile în parte, stocul valoric din
“Registrul stocurilor” trebuie să fie egal cu soldul din “Fişa centralizatoare a mişcărilor
valorice pe grupe de bunuri”.
Metoda operativ-contabilă sau pe solduri de evidenţă operativă şi analitică a
gestiunilor de elemente stocabile se poate utiliza cu rezultate bune în cadrul aplicaţiilor
computerizate, în cadrul cărora existenţa şi mişcările cantitative ale stocurilor sunt urmărite
operativ, iar cele valorice periodic, cu ocazia înregistrărilor efectuate în contabilitatea
gestiunii stocurilor.
Metoda global-valorică se foloseşte numai pentru acele stocuri la care nu există
obligativitatea legală de a se ţine o evidenţă analitică cantitativ-valorică, iar managerii
unităţilor patrimoniale nu dispun ţinerea unei astfel de evidenţe pentru bunurile ce fac
obiectul unei gestiuni. Este cazul rechizitelor de birou, imprimantelor, materialelor de
ambalat, ambalajelor şi mărfurilor.
Potrivit acestei metode , evidenţa operativă a elementelor stocabile se realizează la
locul de depozitare cu ajutorul “Fişelor de magazie” în cazul materialelor sau a “Raportului
de gestiune” în cazul mărfurilor şi ambalajelor. La compartimentul contabilităţii gestiunii
stocurilor se ţine o evidenţă global-valorică cu ajutorul formularului “Fişa de cont pentru
operaţii diverse”, care se deschide pe grupe de bunuri, gestiuni sau conturi sintetice.
Verificarea concordanţei dintre stocurile existente la locurile de depozitare şi soldul
global-valoric din “Fişa de cont pentru operaţii diverse” se face lunar, sau la alte perioade
prin:
16
evaluarea soldurilor scriptice din “Fişa de magazie” prin procedee concordante cu
evaluarea intrărilor şi ieşirilor, şi confruntarea sumei acestora cu soldul global-valoric din
“Fişa de cont pentru operaţii diverse”;
inventarierea faptică a stocurilor, confruntarea lor cu stocurile scriptice din “Fişele
de magazie”, evaluarea stocurilor faptice din “Listele de inventariere” şi confruntarea
sumei lor cu soldul global-valoric din “Fişa de cont pentru operaţii diverse”.
Metoda global-valorică de evidenţă operativă şi analitică a gestiunilor de stocuri
prezintă serioase avantaje, cel mai semnificativ fiind reducerea volumului de muncă prin
eliminarea “Fişelor de cont analitic pentru valori materiale” de la compartimentul
contabilităţii gestiunii stocurilor. Totuşi, în pofida avantajelor, Legea contabilităţii
menţionează: Această metodă se aplică, în principal, pentru evidenţa mărfurilor şi
ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul şi pentru alte bunuri, în cazul
unităţilor care nu au dotarea tehnică corespunzătoare. Pe măsura dotării cu tehnica de
calcul, unităţile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice.
Făcând o analiză de ansamblu, se constată că organizarea evidenţei analitice a
stocurilor în concordanţă cu datele din contabilitatea sintetică are rolul de a răspunde unor
cerinţe de mare importanţă în economia societăţilor comerciale, cum ar fi:
- îndeplinirea obligaţiilor contractuale de aprovizionare şi desfacere;
- existenţa în cantităţi suficiente a sortimentelor de materiale necesare întreţinerii
continuităţii producţiei, sau a mărfurilor solicitate de client;
- depistarea imobilizărilor în stocuri fără mişcare, cu mişcare lentă, excedentare,
nesolicitate de clienţi, asezoniere, degradate sau cu termene de garanţie expirate;
- respectarea regulilor generale de consemnare în documente a intrărilor şi ieşirilor,
de gestionare a elementelor patrimoniale; inventarierea periodică şi controlul faptic al
stocurilor, asigurându-se astfel încadrarea întro disciplină economică strict necesară
funcţionării agenţilor economici în condiţii de rentabilitate şi eficienţă.
În acest context se remarcă funcţionarea conturilor de stocuri şi a desfăşurătoarelor
lor în cont analitic de aşa manieră încât organele de decizie şi control să poată obţine şi alte
informaţii detaliate cu privire la ritmul şi sursele de aprovizionare, permite noi strategii în
aprovizionarea, alegerea partenerilor (furnizori, clienţi) corespunzător intereselor firmei.
Evidenţa operativă şi controlul faptic al stocurilor permit luarea la timp a măsurilor
necesare pentru asigurarea condiţiilor optime de depozitare, a siguranţei şi evitării
deprecierilor, toate având drept scop gestionarea pe baze eficiente a celei mai importante
componente a patrimoniului fiecărui agent economic.
17
1.5.1.2. Metoda inventarului intermitent
8
Reglementări contabile 2010 , ed. îngrij. de Nicolae Măndoiu ,Editura Con Fisc, București, 2009.
18
1.6.Reguli generale de evaluare
19
reducerile ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidenţiază distinct în contabilitate
(contul 609 "Reduceri comerciale primite"), pe seama conturilor de terţi.
În cazul în care informaţiile deţinute nu permit corectarea valorii stocurilor,
reducerile menţionate se reflectă, de asemenea, pe seama contului 609 "Reduceri
comerciale primite".
Reducerile comerciale primite ulterior facturării unor imobilizări corporale şi
necorporale identificabile reprezintă venituri în avans (contul 475 "Subvenţii pentru
investiţii"), fiind reluate în contul de profit şi pierdere pe durata de viaţă rămasă a
imobilizărilor respective.
Reducerile comerciale primite ulterior facturării unor imobilizări corporale şi
necorporale care nu pot fi identificabile reprezintă venituri ale perioadei (contul 758 "Alte
venituri din exploatare").
Atunci când vânzarea de produse şi acordarea reducerii comerciale sunt tratate
împreună, reducerile comerciale acordate ulterior facturării ajustează veniturile din
vânzare.
Reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se
referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 709 "Reduceri comerciale acordate"),
pe seama conturilor de terţi.
Reducerile comerciale legate de prestările de servicii, primite ulterior facturării,
respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază
distinct în contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite", respectiv contul 709
"Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terţi.
În cazul în care reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei
bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, acestea se înregistrează la
data bilanţului în contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", respectiv contul 418 "Clienţi -
facturi de întocmit", şi se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se face
raportarea, pe baza documentelor justificative. Reducerile care urmează a fi primite,
înregistrate la data bilanţului în contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", corectează costul
stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune.
Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:
a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de
vânzare;
b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă
cumpărătorul are un statut preferenţial; şi
20
c) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu
acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.
Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru
achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate.
Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei
indiferent de perioada la care se referă (contul 767 "Venituri din sconturi obţinute"). La
furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada
la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate").
În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată, costul de achiziţie nu include costurile de tranzacţionare direct atribuibile
achiziţiei lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare.
În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare
pe o piaţă reglementată, precum şi al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziţie
include şi costurile direct atribuibile achiziţiei lor (de exemplu, costuri legate de onorarii
plătite avocaţilor, evaluatorilor).
Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute
drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele
normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de
depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce
stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în
forma şi locul final;
- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a
apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de
producţie (activitate).
Activele financiare şi stocurile care sunt fabricate pe o bază repetitivă de-a lungul
unei perioade scurte de timp nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricaţie. Nu sunt
active cu ciclu lung de fabricaţie nici activele care în momentul achiziţiei sunt gata pentru
utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare.
21
1.6.2.Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ
22
inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin
constituirea unei ajustări pentru depreciere.
Fac obiectul evaluării şi stocurile în curs de execuţie.
Prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înţelege preţul de vânzare estimat care
ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate
pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării.
La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad
din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate
(de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau
valoarea justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată).
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei
acestora.
La scoaterea din evidenţă a activelor se reiau la venituri ajustările pentru depreciere
sau pierdere de valoare aferente acestora.
Costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor din aceeaşi categorie şi al
tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din următoarele metode:
a) metoda costului mediu ponderat - CMP;
b) metoda primul intrat-primul ieşit - FIFO;
c) metoda ultimul intrat-primul ieşit - LIFO.
Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui
element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la
începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul
perioadei.
Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie. Perioada de calcul nu
trebuie să depăşească durata medie de stocare.
Potrivit metodei "primul intrat-primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune
se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura
epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de
producţie al lotului următor, în ordine cronologică.
23
Potrivit metodei "ultimul intrat-primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe
măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau
costul de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
24
CAPITOLUL II
PREZENTAREA GENERALA A S.C DEDEMAN S.R.L
25
instalații sanitare , electrice , termice ;[1]materiale de construcții ș material lemnos ;
metalurgie ; feronerie ; ceramică și articole din piatră ; electrocasnice ; unelte de
grădinărit și accesorii ; vopsele și grunduri ; mobile și decorațiuni ; transport de mărfuri
contra cost
Cea mai mare parte a furnizorilor de materii prime și finite (aproximativ 80 %) sunt
români , această afacere punând pe primul loc producătorii autohtoni de bunuri și servicii .
Pe lângă magazinul de bricolaj care reprezintă și ponderea majoritară în totalul
veniturilor firmei , SC DEDEMAN S.R.L intermediază și comercializează și terenuri ,
acest aspect ajutând la extinderea rețelei de magazine la nivel național și chiar regional ,
societatea operând și peste granițe , cu magazine în Bulgaria , Ungaria , Ucraina , Moldova
și Polonia .
Societatea a avut în 2018 un număr de 10600 de angajați cu diferite calificări ,
angajați proveniți din rândul tuturor categoriilor sociale , oferă un salariu motivant ,
raportând un profit pe 2018 în valoare de 80 milioane de euro , în creștere față de 2017
când a raportat profit de 55 milioane euro .
Directorr
Director adjunct
Contabil
Sefi departamente
Consultanti vanzari
Casieri
Sursă : www.dedeman-romania.ro
Figura nr. 2.1 – Organigrama S.C DEDEMAN S.
26
2.1 SCURT ISTORIC AL SOCIETATII
Dedeman este afacerea de succes a doi antreprenori români care, începând cu anul
1992, au dezvoltat lanţul de retail cu materiale de construcţii şi pentru amenajări interioare,
de tip Do-It-Yourself, destinat celor ce doresc să îşi construiască şi să-şi amenajeze
căminul.
Suntem cea mai dinamică companie din domeniu.La 8 ani de la deschiderea primului
magazin de tip DIY cu suprafaţă de peste 5000 m2 am devenit lider național în retailul
materialelor de construcții și al amenajărilor interioare, cu capital 100% românesc, operând
în prezent o reţea de 49 de magazine.
Compania s-a extins într-un ritm constant şi rapid, dar pe lângă calcule şi cifre, cel
mai important capital al modelului de business Dedeman este cel uman. Angajaţii care
lucrează în cele 49 magazine ale lanţului nostru de retail alcătuiesc o familie, dinamică,
pragmatică şi mereu atentă la cerinţele, planurile şi nevoile clienţilor şi partenerilor noştri.
27
de a reveni oricând într-un mediu prietenos, atent şi flexibil, dedicat planurilor celor
harnici şi întreprinzători.7
28
Alte companii românești au sesizat la rândul lor oportunitatea pe care o reprezintă
magazinele de bricolaj, chiar dacă nu au sortimentul și dimensiunile celor internaționale.
Holdingul Atlasssib operează în zona centrală a țării, la Sibiu un magazin sub brandul
Bricomat. Casă Ambient este un alt brand de magazine prezent în orașe din centrul și
vestul țării. Poate unul dintre primele magazine de bricolaj apărute pe piață românească a
fost Bricocasa, deschis cu mai mulți ani în urmă la Cluj de grupul Romstal, însă acesta a
fost ulterior închis.
Cu toate acestea DEDEMAN rămâne lider de piață detașat, fiind singurul magazin
de bricolaj e a înregistrat o creștere economică chiar și pe timpul crizei, reușind chiar să se
extindă în toată țară și cu planuri de extindere la nivel internațional, în speță, Bulgaria,
Republica Moldova sau alte țări din Balcani.
29
contractului. Singurele costuri care cad în sarcina consumatorului sunt cheltuielile directe
de returnare a produselor.
Mediul politic are o influenţă destul de inportanță în desfăşurarea activităţii
economice a unei întreprinderi. În cadrul unei ţări democratice, întreprinderea dispune de
libertate deplină în desfăşurarea activitatatii sale atât timp cât se găseşte în conformitate cu
legile în vigoare. Produsele pot fi promovate fără a interveni cenzură în spoturile
publicitare sau în publicaţiile de specialitate, consumatorul de asemenea se bucură de
libertatea de a alege din o gamă largă de produse etc., lucruri puţîn probabile într-o ţară cu
regim comunist, unde totul se află sub controlul statului acesta deţînând monopolul asupra
oricărei industrii.
Cultură organizațională a companiei Dedeman include, printre cele mai importante
capitole, promovarea unei dezvoltări durabile a societății prin îmbunătățirea permanentă a
calității vieții. În acest sens, urmărește să ofere produsele cele mai bune din punct de
vedere al raportului calitatate-preț, perfecționarea continuă a serviciilor , precum și
cultivarea unei bune relații cu societatea și mediul din care face parte. Nu în ultimul rând,
preocuparea constanța pentru oamenii cu care intră în contact se manifestă prin respectul
reciproc pe care îl promovează atât în cadrul firmei cât și între membrii acesteia și clienții.
În cazul companiei Dedeman, principalele elemente ale culturii organizaționale
sunt: sistemul de valori; normele; simbolurile; eroii; sloganurile; ceremoniile; întâmplările.
În cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea întreprinderea, se constituie în mare parte
din
componentele prin intermediul cărora se explică modalitatea sau procesul de creare al
produselor/serviciilor care satisfac nevoile clienţilor la un moment dat. Acesta reprezintă la
momentul de faţă una din cele mai dinamice componente ale macromediului companiei.
Modificările care se produc în cadrul tehnologiilor duc inevitabil la mutaţii în ceea ce
priveşte volumul, dinamică şi structura cererii, ofertei şi preţului.
Mediul tehnologic cât şi noutatea tehnologiilor au o importanţă foarte mare pentru
specialiştii în marketing şi influenţează activitatea companiei din următoarele motive:
nevoile consumatorilor sunt satisfăcute prin intermediul a noi metode;
nevoile latente pot fi identificate şi satisfăcute;
modelele cererii sunt modificate;
natură concurenţei poate fi modificată;
un număr semnificativ de noi clienţi poate fi descoperit
30
Viziunea Dedeman este : “dorim să ajungem în elită retailul-lui românesc prin
preocuparea permanentă pentru calitatea serviciilor oferite clientului și prin valoarea
capitalului uman din companie” . Rolul companiei e să ofere soluții la îndemână,
încurajatoare și convenabile pentru construcția și amenajarea interiorului și exteriorului
căminului. Dedeman Grup din Bacău, controlat de oamenii de afaceri Dragoș și Adrian
Pavăl, intenționează să achiziționeze jucători locali de profil și să-și extindă rețeaua de
magazine la nivel național și în estul Europei.
Pornită din Băcău şi extinsă ulterior în celelalte judeţe din Moldova, Dedeman
este în curs de expansiune în cele mai mari oraşe din Transilvania şi Muntenia. Pasul
următor ar putea fi de asemenea realizat pe una dintre pieţele vecine României. Planul este
să deschidă primele magazine în afară ţării. Extinderea Dedeman a fost favorizată și de
scăderea prețului terenurilor, cumpărate la o valoare cu 80% mai mică decât înainte de
criză. Totodată, în 2012, compania a reușit să reziste fără să apeleze la credite noi, iar la fel
s-a întâmplat și în 2013.
Pe fondul succesului înregistrat în România, Dedeman are în plan extinderea în
afară țării, Bulgaria în următorii 2-3 ani. Mai sunt vizate
Republica Moldova, țări din fosta Iugoslavie, dar și nordul Africii sau Orientul Apropiat.
Pâna atunci, se va extinde rețeaua din București, care va ajunge de la două la șase
magazine.
Dedeman, liderul pieţei de amenajări interioare şi materiale de construcţi,produsele sunt
destinate atât pentru constructori profesioniști cât și pentru cei amatori, adică persoanelor
de tipul do-it yourself.
Oamenii reprezintă cea mai importantă categorie de active din cadrul companiei
Dedeman. Pe parcursul a peste 20 ani de activitate, Dedeman a dezvoltat un management
organizațional occidental, astfel încât să se "dedice" atât planurilor clienților săi dar în
aceeași măsură și planurilor de dezvoltare profesională ale angajaților săi. Toate aceste
eforturi au fost confirmate prin prezența companiei noastre în topul revistei Capital în
2005, al companiilor care își tratează angajații cu respect, iar în 2006 pe locul 8 în topul
firmelor pentru care merită să lucrezi, al aceleași reviste. În 2010, Dedeman a fost al 4-lea
cel mai mare angajator cu capital privat românesc.
31
Politică de preț utilizată la intrarea pe o nouă piață va fi politică prețului de
penetrare ceea ce înseamnă că Dedeman va utiliza în magazinele nou deschise în Bulgaria
un adaos relativ mai mic față de adaos-ul folosit în România. Politică de preț va fi una
agresivă având o concurență mare în materie de bricolaje.
Sloganul care astăzi definește filosofia companiei, "totul pentru interior. totul pentru
exterior." a fost la început o idee, o viziune, care a prins viață încetul cu încetul și s-a
închegat în acest deceniu de viață. Această decizie, de a întră pe piață construcțiilor că
32
furnizor de produse și de a oferi servicii de consultanță pentru utilizarea acestora, a fost și
cea care a contribuit la o dezvoltare neașteptat de rapidă.
Filiale DEDEMAN în toată țară: ALBĂ IULIA; ARAD; BACĂU; BAIA MARE;
BISTRIȚA; BOTOȘANI; BRĂILA; BRAȘOV;BUCUREŞTI 1 - GIURGIULUI;
BUCUREȘTI 2 - VALEA CASCADELOR;BUZĂU; CLUJ-NAPOCA; COMĂNEȘTI;
CONSTANȚA 1 - AGIGEA; CONSTANȚA 2 – TOMIS; CRAIOVA; DROBETA
TURNU; SEVERIN; FOCȘANI; GALAȚI; IAȘI 1 - MANTA ROȘIE; IAȘI 2 - VALEA
33
LUPULUI; MIERCUREA CIUC; ONEȘTI; PIATRĂ NEAMȚ; PITEȘTI; PLOIEȘTI;
RÂMNICU VÂLCEA; REȘIȚA; ROMÂN; SLATINA; SUCEAVA; TÂRGOVIȘTE;
TÂRGU MUREȘ; TIMIȘOARA; TULCEA; VASLUI
Oportunitati Amenintari
34
CAPITOLUL III
REFLECTAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR IN CADRUL S.C
DEDEMAN S.R.L
Stocurile sunt active circulante achiziționate sau produse pentru consum propriu sau in
scopul comercializării. In categoria stocurilor se cuprind bunurile si serviciile care,
de regulă, se asteaptă să fie realizate in termen de 12luni de la data bilanțului.
35
3.1.1 Intocmirea bilantului initial
3.1.2 Efectuarea analizei contabile pe etape pentru operatiile din luna Aprilie
36
TVA deductibila = 282.000
2. In intervalul 05- 15.04 se vand marfuri conforn facturii DD 4231 4698 4899, in valaore
de 478 000 lei, TVA 19%, cost de achizitie 440 000 lei.
1. descărcarea gestiunii
2. Scade stocul de mărfuri A –; Cresc cheltuielile cu mărfurile Kpr - ; A – 440 000 = Kpr –
440 000 + D
3. 371 Mărfuri, cont activ ; 607 Cheltuieli cu mărfurile, cont activ
4. 371 Mărfuri A - C ; 607 Cheltuieli cu mărfurile A + D
5. Cheltuieli cu marfurile 440 000 lei
Cheltuieli cu marfurile = Marfuri 440.000
38
TVA DEDUCTIBILA > TVA COLECTATA => TVA DE RECUPERAT (377 600 lei)
(248 734 lei) (128 400 lei) % = TVA deductibila 377 600 TVA colectata 248 734 TVA de
recuperat 128 400
1. regularizare TVA
2. Scade TVA deductibila A -; Scade TVA colectata D - ; Creste TVA de recuperat A +; A
– 282.000 + 95.600 = Kpr + D – 186.400
3. 4426 TVA deductibila, cont de activ ; 4427 TVA colectata, cont de pasiv ; 4424 TVA de
recuperat, cont de activ
4. 4426 TVA deductibila A - C ; 4427 TVA colectata P - D ; 4424 TVA de recuperat A +
D
5. %= TVA deductibila 282.000
TVA colectata 95.600
TVA de recuperat 186.400
40
Tabelul nr. 3.3
D MAR FURI C
(1) 1 410 000 (2B) 440 000
RD 1 410 000 RC 440 000
TSD 1 410 000 TSC 440 000
SFD 970 000
Tabelul 3.6
D CLI ENTI C
(2A) 573 600 (5) 30 000
RD 573 600 RC 30 000
TSD 573 600 TSC 30 000
SFD 543 600
41
Tabelul nr. 3.8
D T.V.A COLECTATA C
(6) 95 600 (2A) 95 600
RD 95 600 RC 95 600
TSD 95 600 TSC 95 600
42
Tabelul nr. 3.13
D PROFIT PIERDERE C
(7A) 440 000 (7B) 478 000
9 6080
RD 446 080 RC 478 000
TSD 446 080 TSC 478 000
SFC 31 920
43
Tabelul nr. 3.16
Nr. crt Data Inreg Document Explicatii
Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare
1 2 3 4 5 6 7 8
44
BALANTA DE VERIFICARE
LA DATA DE 28.04.2019
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
45
Tabelul nr. 3.18
Active Sume la Pasiv Sume la 01.04.2019
01.04.2019
Imobilizari corporale -
Imobilizari financiare -
Creante - -
- -
46
3.2 EVOLUȚIA INDICATORILOR DE EFICIENȚĂ ÎN CADRUL S.C
DEDEMAN S.R.L
În evoluţia S.C "DEDEMAN" S.R.L se remarcă influenţa mai multor factori, cum ar
fi:
factori interni: organizarea întreprinderii, procesele tehnologice, productivitatea
muncii, nivelul costurilor, felul şi tipul produselor;
factori externi: cercetarea economică, progresul tehnic, politica monetară şi
fiscală, concurenţa, etc.
Analiza financiară a întreprinderii are drept scop stabilirea diagnosticului financiar
contabil care permite luarea deciziilor şi fundamentarea previziunilor asupra rezultatelor
financiare.
În cursul celor 3 ani analizați, S.C "DEDEMAN" S.R.L prezintă următoarea situaţie
economico-financiară:
Valorificare marfa
6E+09
4E+09
2E+09
0
Piata interna 2016 Piata interna 2017 Piata interna 2018
Valorificare marfa
47
Aceste cifre reprezintă o creştere de 43,24 % faţă de anul 2017, in condiţiile
nivelului menţionat mai sus al valorificarii marfii, veniturile totale sunt de 4 780 000 000
ron , marcând o creştere de 36,2 % faţă de anul 2017 si 38,1 % fata de 2016..
Tabelul 3.2. Structura veniturilor
2016 2017 2018
Venituri din exploatare 3 891 254 790 4 029 996 582 4 780 000 000
Venituri financiare 315 591 480 380 514 328 400 616 780
Venituri exceptionale 1 024 322 1 500 890 1 996 528
6E+09
5E+09
4E+09
3E+09
2E+09
1E+09
0
Venituri din exploatare Venituri financiare Venituri exceptionale
Trimestrul II 1 785 972 290 ron 1 357 002 069 ron 2 017 694 558 ron
Trimestrul III 1 104 856 930 ron 1 050 410 662 ron 1 524 337 445 ron
TOTAL 4 091 680 000 ron 4 302 000 000 ron 4 780 000 000 ron
48
2.5E+09
2E+09
1.5E+09
1E+09
500000000
0
Trimestrul I Trimestrul II Trimestrul III
49
Cheltuieli cu 7.654.104 3.303.605 3,4% - 4.350.499
materialele
consumabile
Cheltuieli cu energia şi 2.000.650 2.363.469 2,43% 362.819 -
apa
Cheltuieli cu lucrări şi 6.236.293 4.476.246 4,89% - 1.490.647
servicii executate de
terţi
Cheltuieli cu impozite, 2.850.000 3.574.435 3,68% 724.435 -
taxe şi vărsăminte
asimilate
Cheltuieli cu 64.000.000 54.606.171 56,24% - 9.393.829
remuneraţiile
personalului
Cheltuieli privind 30.080.000 22.662.344 23,34% - 7.417.696
asigurările şi protecţia
socială
Cheltuieli cu 94.080.000 77.268.515 79,58% - 16.811.485
personalul
TOTAL
Alte cheltuieli de 572.000 1.073.517 1,11% 501.517 -
exploatare
50
140000000
120000000
100000000
80000000
60000000
40000000
20000000
51
Analizând rentabilitatea economică se observa ca rezultat un procent de 19,26% ,
incurajator din punct de vedere economic, deoarece in general companiile mari tind la un
procent mult mai mic.
c) Rata netă financiară a rentabilităţii
52
Evoluţia activelor circulante reflectă o creştere a imobilizărilor comparativ cu anul
2017, respectiv cu începutul anului 2018 .
La intrarea în patrimoniu, stocurile societăţii au fost evaluate la cost de achiziţie,
fiind procurate cu titlu oneros în conformitate cu prevederile Regulamentului de aplicare a
Legii contabilităţii aprobate prin H.G. nr.704/1993, art. 67, litera “a”.
Pentru materialele consumabile se utilizează metoda preţului ponderat.
Obiectele de inventar, la preţul de intrare au fost trecute pe costuri, respectiv au fost
amortizate în momentul recepţiei.
Pentru mărfuri, la costul de achiziţie, adaosul comercial este evidenţiat separat în
contul 378.
3,032,887
1,914,404
475,071
53
Având in vedere că Dedeman este unul dintre principalii retaileri din România, este normal
ca firma sa aibă si unele datorii pe termen lung și scurt, deoarece au nevoie permanent de
marfă, având in portofoliu aproape 50 magazine la nivel national. Dar, totuși compania isi
poate achita sumele restante si să rămană intr-un echilibru financiar.
Din conţinutul bilanţului contabil rezultă că, pentru a acoperi aceste datorii în
patrimoniul societăţii există diferite grade de lichiditate astfel:
Tabelul 3.9. Resursele societatii
Resurse Ron
Disponibil la bancă în devize 8.755.741
Numerar în casierie 40.460
Alte valori 9.455
Clienţi 7.678.212
Mărfuri 1.777.308
Alte creanţe 357.855
Furnizori-debitori 98.051
Produse finite 2.985.032
Stocuri materiale 4.426.073
TVA de recuperat 179.602
TOTAL RESURSE 26.307.789
Dacă din totalul datoriilor de 22.762.723 ron se scad împrumuturile pe termen lung
în valoare de 17.308.805 ron cu termen de rambursare începând cu luna decembrie 2018,
rămâne o datorie de numai 5.453.918 ron , inferioară creanţelor pe care le deţine societatea
la 31.12.2018 .
Analizând modul de realizare şi repartizare a profitului pe anul 2018 , situaţia se
prezintă astfel: s-a realizat un profit brut de 22.113.977 ron la care se aplică cote legale de
impozit pe profit de 25 % rezultând un impozit de 1.510.956 ron .
Cumulat, pe anul 2018 , profitul brut se repartizează conform legislaţiei în vigoare
astfel:
54
Tabelul 3.10. Profitul brut
Profit brut 22.311.977 ron
Repartizat pentru: 1.115.599 ron
- Rezerve legale 5 % din profitul brut
3.583.444 ron
- Reducere la impozitul pe profit aferentă
veniturilor încasate la export
1.510.956 ron
- Impozit pe profit
imobilizămi 82.214.099
gi x 100 66,06 %
ACTIV 124.455.755
ponderea stocurilor şi a producţie în curs în totalul activului (gs)
Stocuri şi producţroîn curs 9.189.208
gs x 100 7,38 %
ACTIV 124.455.755
55
Analizând indicatorii de structura ai activului bilantier se observa procentaje
cuprinse intre 7,38% si 66,06%, acest lucru indicând un activ bilantier echilibrat.
56
Disponibil itătă 8.755.741
Ti 1,06%
Datorii pe termen scurt 4 rate împrumut 8.237.913
Se apreciază că dacă Ti =1, întreprinderea dispune de o trezorerie abundentă.
indicatorul vitezei de rotaţie a capitalului (Vr):
57
Costul de cumpărare al mărfurilor vândute este egal cu suma dintre valoarea cumpărărilor
şi cheltuielile suplimentare necesare cumpărărilor, din care se scade (sau se adaugă)
variaţia stocurilor de mărfuri.
58
CONCLUZII
59
Pentru „Analiză indicatorilor actielor circulante” se observă o creștere a
imobilizarilor.
Indicatorul „Solvabilitate” arată că Dedeman întâlnește unele greutăți deoarece
acest uriaș retail-er are în portofoliu peste 50 magazine. Din analiză „Indicatorului de
structura pasivă” concluzionam că avem un procentaje cuprinse între 6,08% și 79,6%
indicând un pasiv bilanter echilibrat.
Prin analiză „Indicatorilor de trezorerie imediată” se înțelege capacitatea companiei
de a face față, aici Dedeman Trecând cu bine testul. Ultimul indicator, „Marja comercială”
reprezintă indicatorul de gestiune indispensabil pentru întreprinderile comerciale, prin
calcularea acestuia reiese că Dedeman are o marja comercială de 454 170 Lei.
Se vor lua măsuri de identificare a stocurilor excesive, de reducere a lor
concomitent cu măsuri organizatorice în vederea menţinerii nivelului optim al stocurilor.
În vederea reducerii stocurilor că o cale de reducere a costurilor, în cadrul societăţii
pot fi aplicate o serie de măsuri cum sunt:
determinarea cauzelor stocărilor excesive; stocările excesive pot fi datorate unor
deficienţe ce ţîn de organizarea , evidenţa contabila şi aprovizionarea magaziilor,
impunându-se o analiză critică a erorilor săvârşite;
reducerea achiziţiilor de bunuri stagnante; trebuie oprită aprovizionarea cu materiale
rămase în stoc în ultimul an; ;serviciile tehnice şi în special, cele de fabricaţie
reducerea materiilor şi a materialelor stagnante; serviciile tehnice şi în special, cele de
fabricaţie şi de organizarea a muncii trebuie să procedeze la un studiu pentru a
determina dacă aceste materiale mai pot fi valorificate în întreprindere;
reducerea materialelor cu imobilitate insuficientă; în ceea ce priveşte aceste materiale,
achiziţionarea se suspendă până când stocul atinge nivelul de siguranţă.
comparabilitatea stocurilor şi chiar producţia cu stocurile şi/sau producţia firmelor
concurente; această comparaţie este necesară pentru a putea stabili în ce măsură
evoluţia stocurilor întreprinderii concordă cu tendinţele ce se manifestă în ramură
respectivă, astfel putându-se constată că întreprinderea are blocuri prea mari şi această
situaţie influenţează negativ competitivitatea să;
comparabilitatea indicelui de variaţie a stocurilor cu cel al cifrei de afacere, care ne va
indică măsura în care este necesară o adaptare a stocurilor la volumul producţiei.
60
Pentru accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor de materii prime, materiale
consumabile şi obiecte de inventar în cadrul S.C "Dedeman" SRL, se cere cercetarea
cauzală pe cele trei faze ale ciclului de exploatare:
a. Aprovizionare;
b. Producţie ;
c. Vânzare.
În cadrul aprovizionării, căile de accelerare a vitezei de rotaţie a stocurilor vizează:
Dimensionarea optimă a stocurilor de materii prime, materiale consumabile şi
obiecte de inventar prin sincronizarea fluxurilor de intrare şi de ieşire;
Încheierea şi derularea la timp a contractelor cu partenerii de afaceri, printr-o
creştere a exigenţelor în relaţiile cu furnizorii.
Îndeplinirea practică a acestor căi de accelerare impune:
Aprovizionarea să se efectueze într-un mod cât mai direct (fără intermediari);
Reducerea pe cât posibil a perisabilităţilor la materiale pe timpul transportului şi
depozitării, îmbunătăţirea condiţiilor de păstrare a materiilor prime;
Asigurarea unei evidenţe operative şi corecte a stocurilor.
În cadrul producţiei, se vizează:
Reducerea ciclului de producţie;
Încadrarea cât mai adecvată în normele de consum;
Reducerea pe cât posibil a acestor norme de consum.
Realizarea practică a căilor menţionate anterior se poate realiza prin:
Perfecţionarea şi modernizarea tehnologiilor de fabricaţie;
Automatizarea şi mecanizarea procesului de producţie;
Aprovizionarea raţională a locurilor de muncă;
Creşterea calificării personalului lucrător.
În cadrul desfacerii principalele căi sunt:
Ritmicitatea desfacerilor;
Organizarea corespunzătoare a relaţiilor şi decontărilor cu beneficiarii.
Măsurile care se impun în acest sens sunt:
Modernizarea transportului şi a operaţiilor de păstrare şi depozitare;
Respectarea termenelor contractuale şi aplicarea sancţiunilor acolo unde este
încălcată disciplină contractuală;
Alegerea unor forme avantajoase de decontare;
61
Urmărirea operativă a decontării produselor.
În urmă analizei efectuate la S.C "Dedeman" SRL, s-a observat că societatea, chiar
dacă de confruntă cu dificultăţi inerente tranziţiei la economia de piaţă, se află pe un drum
ascendent în ceea ce priveşte performanţele sale.
PROPUNERI
Ca și propuneri, ținând cont de istoricul companiei Dedeman, consider că ar fi puține de
spus, deoarece frații Pavăl au construit un imperiu in industria de bricolaj, însă din punct
de vedere contabil aceștia pot ajusta un pic unele lucruri, cum ar fi „ dimensionarea
stocurilor de materii prime, încheierea și cerularea la timp a contractelor” deoarece chiar și
o mică inatrziere trage după sine pierderi destul de importante. Se poate impune un sistem
de desfacere, un ritm propriu și constant.
Din punct de vedere economic, Dedeman trebuie să mențină sau satinda spre un „stoc
optim” deoarece cu cât rulajul de produse este mai rapid, vânzările cresc iar cheltuielile
tind spre un nivel scăzut.
62
BIBLIOGRAFIE
63
14. N.Feleaga, L.Malciu, Politici şi opţiuni contabile, Ed.Economică, Bucureşti, 2002
15. N.Feleaga, I.Ionaşcu, Tratat de contabilitate financiară, Ed.Economică, Bucureşti, 1998
16. O. Călin, M. Ristea, Bazele contabilității, E.d Didactica și Pedagogică, București,
2003
17. O.Calin, M.Ristea, Bazele contabilităţii, Ed.Naţional, Bucureşti, 2000
18. Parvu, D., Eficienta investitiilor, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003, pag.25
19. Romanu I., Eficienta economica a investitiilor si a capitalului fix, Bucuresti,
Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993
20. Staicu, F., Eficienta economica a investitiilor, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1995, pag.29
21. Staicu, F., Parvu, D., Eficienta economica a investitiilor, Ed.Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1995, pag.17
22. Staicu , F., Stoian, M. si altii , Eficienta economica a investitiilor, EDP, Bucuresti,
1995,pag.19
23. Stoian M, „Gestiunea investitiilor”, Ed. ASE, Bucuresti, 2002, pag.63
24. Stoica, M., Op.cit., pag.63
25. Staicu , F., Stoian, M. si altii , Eficienta economica a investitiilor, Ed.Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1995, pag. 54
26. Stoian, M., Practica gestiunii investitiilor, Ed.ASE Bucuresti, 2002, pag.64
27. Staicu, F., si altii, Eficienta economica a investitiilor, Ed.Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1995, pag. 41
28. Vasilescu I, Romanu I., Investitii, Ed. Economica, Bucuresti , 2000, pag.47
29. V.Lepădatu Gestiunea Datoriei Publice, Editura ProUniversitaria, Bucuresti, 2007
30. Vasilescu I, Romanu I., Investitii, Ed. Economica, Bucuresti , 2000, pag.63
64
*** O.M.F. Publice nr. 907/27 iunie 2005, privind aprobarea categoriilor de persoane
juridice care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară, respectiv reglementări contabile conforme cu Directivele europene,
publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 597/11.VII.2005;
*** O.M.F. Publice nr. 3055/2009 pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene;
65