Abcesele perianale

Dr Timofte D., Dr. Vlasceanu V.

Definitie:

Abcesele perianale rezulta din invazia florei microbiene septic de la nivelul

rectului in spatiile perianale si perirectale, fenomen favorizat de capacitatea redusa
de aparare antiinfectioasa a tesutului cellular lax si adipos din aceste spatii.

Clasificare:

In functie de localizarea lor in raport cu sfincterul anal si de profunzimea lor

se impart in:

- Superficiale - intrasfincterian in tesutul subcutanat perianal sau

submucos ;
- Profunde – extrasfincterian ischiorectal sau pelvirectal;

Tablou clinic:

Abcesele perianale superficiale prezinta semen locale evidente – durere cu

caracter pulsatil, edem, congestie si tumefactie. Cele profunde in special cele aflate
deasupra ridicatorilor anali au simptomatologie mai discrete, deoarece in acsete
spatii nu sunt afectati nervii somatic senzitivi astfel durerea poate lipsi iar semnele
locale de inflamatiie pot fi observate in momentul cand colectia se propaga in
spatiile superficial. Semnele initiale ale acestor colectii profunde sunt febra si
frisonul cu alterarea starii generale. Tulburari de tranzit intestinal pot fi si ele
prezente (pacientul poate evita defecatia datorita durerii).

Abcesul perianal jos este situate sub tegumentul perianal si in partea cea mai
distal a canalului anal, aceasta fiind varietatea cea mai frecventa de abces perianal
in aproximativ 60% din cazuri.

Produce durere vie, persistent cu exacerbare la sederea pe scaun, de tuse sau

defecatie. La inspectie regiunea anocutanata este tumefiata congestive si sensibila
la palpare. Tuseul rectal este negativ. La palparea regiunii se poate decela zona de
fluctuenta. Absenta fluctuentei in prezenta altor semne de inflamatie locala nu
trebuie sa amane interventia chirurgicala deoarece abcesul se poate propaha in
profunzime si poate deveni mai grav si mai dificil de tratat.

Abcesul perianal inalt este sutuat submucos imediat deasupra canalului anal.
Tuseul rectal deceleaza zona de tumefactie cu fluctuenta sau o zona indurate
dureroasa, pe unul din peretii rectului sau canalului anal. Cand abcesul fistulizeaza
in rect apar scurgeri purulente. Aceste abcese se pot propaga in fosa ischiorectala
sau in spatial pelvirectal.

Abcesul ischiorectal ocupa fosa ichiorectala fiind o varietate mai rar

intalnita. Produce durere intense in regiunea perianala si pelvis, febra mare 39 –
400C si frisoane. Poate produce disurie, stare septic a bolnavului. La inceput
semnele locale sunt minime, apoi apare tumefierea regiunii perianale, care
bombeaza de o parte, iar tegumentele sunt edematiate. Palpare se face bidigital,
indexul in rect si policele in regiunea perianala, deceleaza colectie. Colectia se
poate extinde in spatiul ischiorectal opus prin spatiul preanal sau retroanal formand
astfel abcesele in potcoava. El se poate extinde in spatiul pelvirectal sau poate
fistuliza in rect.

Abcesul pelvirectal este situat in spatiul pelvisubperitoneal, intre peritoneul

pelvin si muschii ridicatori anali, acest tip de abces prezinta o gravitate deosebita.
Se caracterizeaza prin semne generale grave si semne locale minime. Bolnavul
prezinta febra foarte mare, frisoane, stare generala alterata cu soc toxicoseptic,
disurie. La tuseul rectal sau vaginal se deceleaza zona de fluctuenta, sensibila la
palpare, situata inalt in pervis. Poate exista impastare, sensibilitate sau chiar
aparare muscular in hipogastru. Se poate extinde retroperitoneal ducand la
retroperitonita cu gravitate extrema.

Diagnosticul pozitiv:

Diagnosticul pozitiv al abceselor perianale se stabileste pe baza semnelor

locale si generale. De importanta majora in aceasta patologie este examenul
regiunii perineale cu inspectie, palpare si tuseul rectal.

Diagnosticul diferential:
 Diagnosticul diferential al abceselor perianale trebuie facut cu abcesul
periuretral, cu bartholinita acuta supurata, chistul pilonidal abcedat sau
actinomicoza rectala.