Ceapa (Allium cepa L.), denumită și ceapă de bucătărie sau ceapă de grădină, este o legumă.

Este cea mai

cultivată specie din genul Allium, care conține câteva sute de specii, printre care prazul, șalota, ceapa
perenă și usturoiul.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Rădăcini, frunze și bulbi de ceapă roșie

Xilogravură medievală ilustrând o ceapă, din Enciclopedia

Latină Hortus Sanitatis (1547)
Ceapa provine din regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil teritoriul Afganistanului de azi. Este
una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciat la ca. 5.000 de ani în urmă, cultivat ca plantă
medicinală, condiment și ca legumă.
În Egiptul antic ceapa era considerată un simbol al vieții eterne, datorită formei sale rotunde și a inelelor
concentrice[3] și era oferită zeilor sau era folosită ca monedă de plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiți și
lucrătorii care au clădit piramidele.
S-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. O tablă cu inscripții
sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.e.n. din Codul lui Hammurabi conține descrieri de ogoare
cultivate cu castraveți și ceapă, precum era amitit și ajutorarea săracilor cu pâine și ceapă. La romani ceapa
constituia un element important din alimentația de bază.
Legionarii romani au fost cei care au contribuit la răspândirea cepei în Europa centrală. În Evul mediu ceapa nu
lipsea de pe masa locuitorilor Europei fiind folosită și ca amulet contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii
încep să cultive diferite variante de ceapă ca și culoare, formă și gust.
Ceapa a fost introdusa în America de Nord odată cu primii coloniști, aceasta fiind una dintre primele plante
cultivate de ei. [4][5]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Ceapa este o plantă bianuală, dar este de obicei cultivată anual. Soiurile moderne pot crește până la o înălțime
de 45 cm. Frunzle sunt verde deschis spre verde închis și cresc alternativ, în maniera evantai. Frunzele sunt
groase, goale pe dinăuntru, cilindrice, cu o latură aplatizată. Baza fiecarei frunze are o teacă albă care crește
direct din placa bazala a bulbului. De cealalta parte a plăcii bazale crește un sistem de rădăcini fibroase scurte.
Pe măsura ce ceapa se maturează, rezervele de nutrienți se acumulează la baza frunzelor și, în consecință,
bulbul se mărește.[6]

Floare de ceapă
Toamna, frunzele se veștejesc și învelișul extern al bulbului devine uscat, moment în care ceapa este de obicei
culeasă. Dacă este lăsată în pământ peste iarnă, miezul bulbului care conține punctul de creștere al unei noi
plante începe să se dezvolte în primăvara următoare. Atunci noi frunze apar, împreuna cu o tijă lungă, goală pe
dinăutru și semi-rigidă la capătul căreia se va dezvolta inflorescența. Inflorescența conține flori albe, iar
semințele sunt negru strălucitor care apar triunghiulare în secțiune transversală. [6] pH-ul mediu al unei cepe
este în jur de 5.5.[7]
 Soiuri de ceapă
Cultivare[modificare | modificare sursă]
Se poate cultiva in trei feluri:

 Cultivarea cepei prin semințe - se face toamna târziu sau primăvara devreme.
 Cultivarea cepei prin arpagic - se face în luna martie, distanțate la 15 centimetri, folosind 80-100 de
kilograme de sămânță pentru 1 hectar, la o adâncime de 1,5-2 centimetri. [8]
Arpagicul se obține prin plantarea semințelor în șiruri dense primăvara târziu sau la începutul verii. Toamna se
culeg bulbii mici, numiți arpagic. A nu se confunda arpagicul cu ceapa perenă (chives), numita colocvial
tot arpagic, dar care este o specie separată de Allium. Arpagicul se usucă și se poate planta primavara sau
toamna următoare.

 Cultivarea cepei prin răsad (ceapa de apă) - se face în luna mai

Soiuri de culoare[modificare | modificare sursă]
 Ogor cultivat cu ceapă în nordul Republicii Moldova

 Ceapă galbenă
 Ceapă roșie
 Ceapă albă
Culturi mixte cu ceapă[modificare | modificare sursă]
Plantele care se dezvoltă bine în cultură învecinată cu ceapa:

 Mărar
 Căpșuni
 Castravete
 Salată
 Morcov
 Sfeclă roșie
 Ridiche

Compoziție[modificare | modificare sursă]

Nutrienți[modificare | modificare sursă]
Ceapă crudă

Valori nutritive pentru 100 g

Energie 166 kJ (40 kcal)

 Carbohidrați 9.34 g

- Zahăr 4.24 g

- Fibre alimentare 1.7 g

Grăsimi 0.1 g

Proteine 1.1 g

Tiamină (vit. B1) 0.046 mg (4%)

Riboflavină (vit. B2) 0.027 mg (2%)

Niacină (vit. B3) 0.116 mg (1%)

Acid pantotenic (B5) 0.123 mg (2%)

Vitamina B6 0.12 mg (9%)

Acid folic (vit. B9) 19 μg (5%)

Vitamina C 7.4 mg (9%)

Calciu 23 mg (2%)

Fier 0.21 mg (2%)

Magneziu 10 mg (3%)

Mangan 0.129 mg (6%)

Fosfor 29 mg (4%)

Potasiu 146 mg (3%)

Zinc 0.17 mg (2%)

Fluorură 1.1 µg

Procentele din paranteze sunt în funcție

de recomandările americane pentru adulți.

Sursa: USDA Nutrient Database

Mojoritatea soiurilor conțin 89% apă, 9% carbohidrați (inclusiv 4% zahăr și 2% fibre alimentare), 1% proteine,
și grăsime neglijabila. Ceapa nu contribuie semnificativ la conținutul caloric al mâncărurilor din care face parte.
[5]

Fitonutrienți[modificare | modificare sursă]

Soiurile de ceapă variază considerabil în privința conținutului de fitonutrieți, în special a polifenolului. De
exemplu, șalota are de șase ori mai mult polifenol decât soiul de ceapă Vidalia. Ceapa galbenă are cel mai
înalt conținut de flavonoide, de 11 ori mai mult decât ceapa albă. Ceapa roșie conține pigmetul antocianină.[9],
care este folosit ca aditiv alimetar cu numărul E163.
Iritarea glandelor lacrimale[modificare | modificare sursă]

Ceapa tăiată emite un compus chimic care irită glandele

lacrimale.
Ceapa tăiată emite un compus chimic care irită glandele lacrimale, rezultând în lacrimi. Compusul este un lichid
volatil nummit ''sin''-propanetial-S-oxid și aerosolul acestuia. Este produsul unui lanț de reacții chimice menit să
apere planta de dăunători: tăierea cepei produce ruperea celulelor, care, în consecință, dau drumul la niște
enzime numite aliinaze. Acestea transformă sulfoxidele în acizi sulfenici. Unul dintre aceștia, acidul 1-
propenesulfen, împreună cu sintaza glandelor lacrimale produce în final oxidul de sin-propanetial-S. Acesta
este un gaz care activează neuronii senzoriali ai glandelor lacrimale și rezultă în producerea de lacrimi care au
rolul de a dilua și spăla iritantul. [10]
Cantitatea de compuși chimici responsabili pentru iritarea glandelor lacrimale variază de la un soi de ceapă la
altul. În 2008, Institutul pentru Cercetarea Recoltelor și Alimentelor din Noua Zeelandă a anunțat că a creat o
ceapă "fără lacrimi" prin modificare genetică. .[11]

Folosire[modificare | modificare sursă]

Uz Culinar[modificare | modificare sursă]

Ceapă in tigaie
Deși orice parte a cepei este comestibilă și toate soiurile de ceapă pot fi folosite interșanjabil, bucătarii din
diferite părți ale lumii tind să aibe anumite preferințe:

 Ceapa galbenă este mai dulce și este preferată de bucătăria Europeană, existând multe soiuri cultivate
preferențial pentru conținutul ridicat de zahăr (Vidalia, Walla Walla, Cévennes, "Bermuda,"[12] etc.). Ceapa
caramelizată este principalul ingredient al supei franceze de ceapă.
 Ceapa roșie este mai înțepătoare la gust și este ceapa principală din bucătăria Asiatică de zi cu zi.
 Ceapa albă este folosită în mod tradițional de bucătăria Mexicană și este de obicei mai puțin
înțepătoare. [13][5]
Uz în medicină alternativă și homeopatie[modificare | modificare sursă]
În medicina alternativă, împreună cu usturoiul, ajută la restabilirea și normalizarea circulației sanguine. Are o
acțiune antimicrobiană, reglează metabolismul și mai ales a lipidele, stimulează sistemulu imunitar, ajută la
combaterea răcelii.[necesită citare]
Aliment apreciat în antichitate pentru virtuțile sale terapeutice (Dioscoride, Pliniu...), tonice și
antiinfecțioase, ceapa este un factor de sănătate și de longevitate.[necesită citare]
De semnalat ceapa albă (dulce) de Tournon, în Ardèche, una dintre "capitalele" acestei legume-condiment-
medicament, cu târgurile ei anuale speciale, ca și marile cepe trandafirii de Toulouges (în Pirineii Orientali).

 Părți utilizate: bulbul și sucul lui.

Proprietăți[necesită citare][modificare | modificare sursă]
Uz intern:

 Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).

 Diuretic puternic, dizolvant și eliminator al ureii și al clorurilor.
 Antireumatismal
 Antiscorbutic
 Antiseptic și antiinfecțios (antistafilococic: ceapa se comportă în privința acestui microb ca un antibiotic: L.
Binat).
 Secretor, expectorant
 Digestiv (ajută în digestia făinoaselor).
 Echilibrant glandular
 Antisclerotic și antitrombozic
 Afrodisiac(lucrări vechi, Hull Walton)
 Hipoglicemiant
 Antiscrofulos
 Vermifug
 Hipnotic ușor
 Curativ al pielii și al sistemului pilos.
Uz extern:

 Emolient și rezolutiv (resorbant).

 Antiseptic.
 Antalgic(sedativ, calmant).
 Îndepărtează țânțarii.
Indicații
Uz intern:

 Astenii, surmenaj fizic și intelectual, creștere.

 Oligurii, retchții lichidiene (edeme, ascite, pleurezii, pericardite).
 Hidropizie.
 Azotemie, cloruremie
 Reumatism, artritism
 Litiază biliară
 Fermentații intestinale (diaree)
 Infecții genitourinare
 Afecțiuni respiratorii (guturai, bronșite, astm, laringită)
 Gripă .
 Atonie digestivă
 Dezechilibrări glandulare
 Obezitate
 Ateroscleroză, prevenirea trombozelor.
 Prevenirea senescenței
 Prostatism
 Diabet
 Adenite, limfatism, rahitism.
 Paraziți intestinali.
Uz extern:

 Abcese, panariții, furuncule, înțepături de viespi.

 Degerături, crăpături
 Migrene
 Congestie cerebrală.
 Surditate, țiuituri.
 Nevralgii dentare.
 Negi.
 Plăgi, ulcere, arsuri
 Pistrui
 Țânțari (pentru a-i îndepărta).[necesită citare]
Altele