AMPRENTAREA CÂMPULUI PROTETIC

Conf.Univ.Dr.Mariana Sabău
 AMPRENTAREA CÂMPULUI PROTETIC

Amprenta reprezintă copia negativă a câmpului protetic.

Scopuri:
• Redarea cât mai fidelă a detaliilor şi a dimensiunii câmpului protetic;
• Să permită realizarea unui model corect care la rândul lui să reproducă cât
mai exact toate caracteristicile câmpului protetic.

Obiective:
• Redarea cât mai fidelă a formei,dimensiunilor şi detaliilor preparaţiei;
• Preluarea şi redarea cu fidelitate maximă a rapoartelor preparaţiei cu
parodonţiul marginal;
• Înregistrarea şi redarea cât mai corectă a reliefului dinţilor antagonişti;
• Redarea exactă a rapoartelor preparaţiei cu dinţii vecini;
• Să ofere posibilitatea obţinerii unui model de lucru cât mai exact .
 AMPRENTAREA CÂMPULUI PROTETIC

Etapele amprentării
• Controlul fluidelor;
• Evicţiunea gingivală;
• Materiale de amprentă;
• Portamprente ;
• Tehnici de amprentare.
 Controlul fluidelor bucale

Controlul fluidelor bucale se poate realiza :

• Rulouri de vată şi comprese;
• Aspiratorul de salivă, svedopterul, aspiratorul
chirurgical;
• Medicaţia antisialogogă.
Controlul fluidelor bucale
 Medicaţia antisialogogă

• Anticolinergice: Atropina, diciclomina,

bromura de metantelina (Banthine 50mg.)
sau bromura de propantelină (ProBanthine
15mg.);
• Prudenţă la bătrâni şi la persoanele cu
afecţiuni cardiace sau glaucom;
• De elecţie CLONIDINA (antihipertensiv)
0,2 mg.
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Pregătirea şanţului gingival

În vederea facilitării accesului materialului de amprentă în

zona subgingivală, atunci când limita cervicală a
preparaţiei a fost plasată la acest nivel, se recurge la
evicţiunea gingivală.
Această intervenţie trebuie să asigure în zona subgingivală
un spaţiu lipsit de fluide (pentru momentul amprentării)
cu o adâncime şi grosime care să permită etalarea
materialului de amprentă cu dimensiuni minime
asiguratorii ale calităţii amprentării.
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Pentru realizarea evicţiunii gingivale uneori este necesară

anestezia, aceasta devenind obligatorie când se foloseşte
bisturiul electric.
Metode de evicţiune gingivală:
a.mecanice:
• inel (tub) de Cu, Al pregătit pentru amprentare cu
material termoplastic sau elastic (siliconi);
• şnurul de bumbac simplu, neimpregnat, cu diverse
grosimi, cu suport metalic;
• coroane provizorii;
• aţa de cusut piele, preferabil culoarea neagră;
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

b. chimice:

• substanţe caustice (acid sulfuric, tricloracetic, clorura de

Zn) – din ce în ce mai puţin folosite;
• vasoconstrictoare (epinefrina) – atenţie la pacienţii cu
contraindicaţii (HTA, hipertiroidism, tratamente cu
RAUWOLFIA blocante ganglionare);
• substanţe astringente (clorură de Al, alaun, sulfat de
feric);
• decongestionanţi nazali / oftalmici (VISINE);
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Substanţe astringente
• Clorura de aluminiu;
• Sulfatul feric;
• Sulfatul dublu de potasiu şi aluminiu;
• Epinefrină racemică 8% .
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Clorura de aluminiu
• A se evita concentraţiile ≥ 10%;
• 4min. aplicarea;
• Retracţie gingivală de 0,1 mm;
• fără C.I. & efecte sistemice minime.
Avantaje:
Hemostază moderată;
Deplasare tisulară moderată;
Dezavantaje:
Pierdere tisulară moderată;
Distrucţie locală tisulară dacă se folosesc conc mai mari de 10%;
Gust extrem de neplăcut.
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Sulfatul feric
– Sulfatul feric soluţie15.5% ASTRIGEDENT
– Sulfatul feric soluţie 20% VISCOSTAT.
Caracteristici:
• Vindecarea este mai rapidă decât în cazul AlCl3;
• Se foloseşte 1-3 min;
• Ţesuturile temporar colorate îşi vor reveni în 1-2
zile;
• După utilizare , ţesuturile trebuie bine spălate.
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

– Soluţie de sulfat feric 15.5% ASTRIGEDENT Soluţie de

sulfat feric 20% VISCOSTAT
Avantaje:
– Hemostază excelentă;
– Pierdere tisulară minimă;
– Deplasare tisulară moderată;
– Timp de acţiune lung.
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Sulfatul feric
– Soluţie de sulfat feric 15.5% ASTRIGEDENT
– Soluţie de sulfat feric 20% = VISCOSTAT

Dezavantaje :
– Colorarea ţesuturilor tranzitorie;
– Traumă tisulară moderată;
– Gust neplăcut ;
– Interferă cu priza unor materiale dacă nu este spălat.
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Epinefrina
• Creşterea ritmului cardiac;
• Creşterea forţei contracţiilor cordului;
• Tahipnee;
• Cresterea TA;
• Anxietate .

TOTAL CONTRAINDICATĂ LA PACIENŢII CARDIACI.

 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

c. mecano-chimice:
• şnur preimpregnat;
• şnur impregnat după aplicare;
• inele cu diametre diverse, impregnate;
• benzi de retracţie MEROCEL;
• clorură de Al + caolin într-un amestec pregatit
pentru injectare subgingivală (EXPASYL);
• hidrocoloid reversibil injectat;
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Metoda chemomecanică
CONDIŢII
• Sănătatea ţesutului moale
– Nivelul pragului
– Calitatea restaurării provizorii
– Ajutor suplimentar = 0.12% clorhexidină apa de gură cu 2 săpt.
înainte de amprentare
 Evicţiunea gingivală

• pentru a obţine un bun acces al materialului de

amprentă subgingival;
• deplasarea laterală a ţesutului moale = cantitate
adecvată a materialului de amprentă;
• deplasarea verticală a ţesutului moale = expune zona
dentară neşlefuită dincolo de limita cervicală a
preparaţiei.
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Şnururi de evicţiune:
• Răsucite ;

• Împletite ;
–Cu mijlocul plin;
–Cu mijlocul gol ;
 Şnururi de evicţiune
• Ţesute;
– Au mijlocul gol;
– Mai compresive şi ies mai greu din şanţ;
– Se pot îmbiba cu de 2,5 ori mai multă soluţie;
– Sunt mai des tăiate decât prinse de freze;
• Impregnate sau neimpregnate.
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Instrumente pentru introducerea şnurului de

evicţiune
Tehnici de introducerea şnurului de evicţiune

• Benzile de retracţie Merocel

• Folosirea spumei Expasyl
 Procedură practică

• Verificarea statusului
ţesutului moale
– Dacă sângerează
• hemostază
• Dacă nu se poate face
hemostază
– Verificarea adaptării
marginale a lucrării
provizorii, finisare şi
lustruire
– Prescrierea de
antihenoragice şi
amânarea amprentei
Procedura practică
• Izolare;
• Se măsoară adâncimea
şanţului gingivo-dentar
pentru alegerea grosimii
şnurului;
• Se impregnează şnurul în
substanţa astringentă;
• Se înfăsoară şnurul în
jurul dintelui şi se
introduce în şanţul
gingivo-dentar;
– Se începe din zona
proximală;
 Plasarea şnurului

• Trebuie evitata presiunea

şi inserarea exagerată:
– Lezarea inserţiei epiteliale;

– Lezarea ţesutului gingival;

– Creşte hemoragia.
Cu un şnur sau cu două şnururi???

• Tehnica cu un şnur
– Simplă & rapidă
– De elecţie în 90% din
cazuri
– Adâncimea şanţului ≈
grosimea şnurului.
• #000 (negru) = 0.5mm
• # 00 (galben) = 0.8mm
• #0 ( mov) = 1.0mm
• #1 (albastru) = 1.2 mm
• # 2 (verde) = 1.4mm
• # 3 (roşu) = 1.5mm
 Tehnica cu un şnur

• În special pentru dinţii

anteriori;

• În sanţurile adânci;
– Ţesutul poate colaba
deasupra şnurului =
accesul materialului de
amprentă restricţionat.
• Tehnica cu un şnur
– Snurul trebuie să fie vizibil în şanţ, (dacă nu e
vizibil=prea subţire);

– Se menţine în jur de 5 minute şi se scoate

înainte de injectarea materialului de
amprentă.
 Tehnica cu două şnururi

• Tehnica cu doua
şnururi
– Cronofagă;
– Pentru şanţuri adânci;
– Dacă sunt dificultăţi în
obţinerea hemostazei.
 Tehnica cu două snururi

Etape:
– Un şnur subţire (mărimea 000 - 00 ) se
plasează adânc în sanţul gingival(în fundul
şanţului) sub marginile preparaţiei pentru a
controla umiditatea şi hemoragia ;
– un şnur mai gros se plasează deasupra (0-
1) şi se lasa in jur de 5 min;
– şnurul de deasupra este indepărtat inainte
de injectarea mat de amprentă.
 Tehnica cu două snururi selectivă

• În anumite zone ,în

special interproximal.

• Se introduce o mică
bucată de şnur în
zona repectivă iar
apoi se introduce în
totalitate (360º) al
doilea şnur.
Tehnica cu două şnururi
 Benzile de retracţie Merocel

• Hidroxilat polivinil acetat.

• Material sintetic absorbant hemostatic.

• Se menţin cu ajutorul coroanelor provizorii

10-15 min.
Folosirea spumei Expasyl
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

d. chiuretajul gingival rotativ: – cu freza specială (Rex

Ingraham);
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

e. electrochirurgia: metoda este

contraindicată la purtătorii de pace-maker,
când gingia este subţire, aderentă
(ex.:faţa vestibulară a 1.3, 2.3);
• trebuie evitat contactul cu obiecte
metalice (oglinzi, lucrări etc.) → şoc
electric;
• se realizeaza sub anestezie.
Metoda electro-chirurgicală
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Efectele negative asupra parodonţiului, în condiţiile utilizării corecte a

fiecărei metode de evicţiune gingivală, permit dispunerea acestora
(metodelor) în următoarea ordine, plecând de la cele mai puţin
traumatizante:
• inelul de Cu
• şnurul neimpregnat
• chiuretajul rotativ
• şnur impregnat
• bisturiu electric
Efectul obţinut prin evicţiunea gingivală trebuie să persiste atât timp
cât se realizează amprentarea; el nu trebuie să dispară imediat după
îndepărtarea şnurului deoarece, în acest caz, efortul de obţinere a
evicţiunii ar deveni inutil.
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Caracteristicile unei metode de evicţiune gingivală

– uşor de aplicat;
– nedureroasă;
– cu acţiune rapidă;
– cu efect suficient de lung pentru a permite
manevrele clinice necesare amprentării;
– nesângerândă;
– fără efecte secundare generale (creşterea ritmului
cardiac, ↑ TA, dezechilibru endocrin, alergie,
citotoxicitate);
– fără efecte semnificative locale (retractii, necroze).
 EVICŢIUNEA GINGIVALĂ

Factorii care influenţeaza alegerea unei metode de

evicţiune gingivală:
• generali: diabet, cardiopatie, pace-maker, HTA,
hipertiroidie, consumatori de IMAO, stări alergice
• locali: plasarea limitei cervicale a preparaţiei;
• condiţii parodontale: gingie subţire, aderentă,
grosimea osului alveolar vestibular;
• natura şi amplitudinea retracţiei gingivale
inerente oricărei metode.
 Portamprentele

• Suporturi rigide în care se aplică materialele de

amprentă;
• Standard : Metalice , din mase plastice;
• Individuale : Acrilat, compozit, poliesteri.
Linguri din plastic
Lingură individuală
 Etapele amprentării

• Alegerea portamprentei şi a materialelor

de amprentare;
• Pregătirea pacientului în vederea
amprentării;
• Amprentarea propriu-zisă;
• Controlul amprentei ;
• Dezinfecţia amprentei.
 AMPRENTAREA CÂMPULUI PROTETIC

MATERIALE DE AMPRENTĂ UTULIZATE ÎN PROTETICA FIXĂ

Pogiolli clasifică materialele de amprentare în:

Rigide – ghips, polimetil-metacrilat, Mucoseal
Semirigide - - termoplastice, bucoplastice
Elastice – hidrocoloizi reversibili şi ireversibili, elastomeri de sinteză.

Clasificarea materialelor de amprentă după D.Munteanu şi D.Bratu:

• Rigide şi semirigide ireversibile- gipsuri,polimeri acrilici,paste ZOE
• Rigide reversibile-materiale termoplastice:compounduri Stents,gutaperca,
cerurile, materiale bucoplastice
• Elastice reversibile-hidrocoloizi agar – agar
• Elastice ireversibile- hidrocoloizi ireversibili:alginate,elastomeri de
sinteză,polisulfuri,siliconi,polieteri,poliuretano-dimetilmetacrilat
 CONDIŢII IMPUSE UNUI MATERIAL DE AMPRENTĂ
IDEAL

Condiţii esenţiale

• Plasticitatea: reprezintă capacitatea materialului de a fi deformat şi modelat

sub acţiunea unei presiuni minime şi a unor mişcări funcţionale, astfel încât
să înregistreze toate detaliile morfologice si funcţionale ale câmpului
protetic fără a-l deforma.

• Timpul de priză: să fie scurt, dar suficient, să poată fi modificat de către

practician astfel încât să poată îndeplini cerinţele clinice ale fazei de
amprentare indicate.

• Fidelitatea: este capacitatea materialului de a înregistra cele mai fine detalii

ale câmpului protetic;
• Elasticitatea: este proprietatea materialului de a permite dezinserţia
amprentei de pe câmpul protetic (cu diferite grade de retentivitate) şi de a
reveni apoi la forma iniţială.

• Rezistenta mecanică: este capacitatea materialului de a rezista la rupere în

momentul dezinsertiei de pe câmp, a transportului, a turnării modelului.

• Stabilitatea dimensională: reprezintă calitatea materialului de a nu se

deforma plastic la dezinsertia de pe câmp, depozitare, transport, turnare in
condiţiile de temperatură şi umiditate din cabinet şi laborator. Aceasta este
o cerinţă ideală, toate materialele suferind un grad de contracţie. Se caută
materialele de amprentă cu un coeficient de contracţie cât mai mic.

• Compatibilitatea cu materialele folosite pentru obţinerea modelelor: trebuie

cunoscute atât proprietăţile materialelor de amprentă cât şi a celor folosite
pentru turnarea modelelor pentru a şti ce combinaţii să se folosească.
 Condiţii secundare

• Miros, gust, culoare plăcute.

• Să nu fie iritante sau toxice pentru ţesuturile orale.
• Să prezinte o durată de depozitare cât mai
îndelungată;
• Preţ de cost avantajos.
• Să fie uşor de utilizat cu un minim de echipament.
• Să poată fi dezinfectate cu uşurinţă, fară a modifica
caracteristicile fizico-chimice ale materialului de
amprentă.
 Gipsul

– Denumiri comerciale: Ipsos de paris, Snow-White (Kerr)

– Mod de prezentare: pulbere în vase închise ermetic (pericol de
"contaminare" cu umiditate)
– Compoziţie: din punct de vedere chimic gipsul de amprentă este un
sulfat de calciu semihidratat (Ca SO4 + 1/2 H2O). Acesta se obţine din
gipsul mineral tip alabastru care este un sulfat de calciu bihidratat
(CaSO4 + 2H2O). Transformarea sulfatului de calciu în sulfat de calciu
semihidratat se face prin deshidratare, respectiv prin încălzire uscată la
110-130°C.

– Când gipsul (ipsosul) este amestecat cu apa are loc reacţia inversă, aşa
cum reiese din formula:
– CaSO4 1/2 H2O + 1 ½ H2O = CaSO4 2H2O + 399Cal.
– Reacţia de priză se produce cu degajare de căldură şi cu dilatare de
priză.
Calităţile gipsului pot fi modificate, în funcţie de necesităţile
clinice, prin adăugarea de diferite substanţe:

• accelerator de priză: clorură de sodiu 2-3%, sulfat de potasiu

1,5 % (soluţia Fish), şi alte săruri de potasiu ( clorură de
potasiu, nitrat de potasiu);
• încetinitori de priză: bicarbonat de sodiu, carbonat sau citrat de
sodiu, carbonat de potasiu;
• substanţe hidrosolubile care favorizează demularea;
• răşini naturale pentru a da coeziune materialului;
• coloranţi (albastru de metilen, eozina, etc.) pentru uşurarea
demulării prin contrast de culoare;
• substanţe aromatizante;
• prafuri inerte (talc, cretă) adaos până la 100%
Proprietăţi:

- consistenta: fluidă, permite amprentarea mucoasei cu

rezilientă mare fără deformare;
- timpul de preparare : 1 minut;
- timpul de priză: 2-3 minute;
- fidelitate: mare prin redarea exactă a detaliilor
câmpului protetic;
- stabilitatea dimensională: bună, necreând probleme
de păstrare în timp a amprentei pâna la turnare.
- este lipsit de toxicitate şi nu irită ţesuturile orale;
- gust, miros: plăcut;
- cost: scăzut, la îndemâna oricui;
Pe lângă aceste calităţi gipsul are şi unele inconveniente:
- necesită multă îndemânare din partea operatorului,
rămânând materialul "mâinilor îndemânatice" (Ene);
- utilizat în strat subţire se fracturează uşor în fragmente
mărunte imposibil de reconstruit;
- este mai greu de suportat comparativ cu alte materiale, mai
ales la bolnavii cu senzaţie de vomă.

Indicaţii:
- se recomandă pentru amprenta preliminară a câmpului
protetic edentat total;
- în anumite situaţii pentru amprenta funcţională maxilară a
câmpului protetic edentat total
 Răşinile acrilice

1. Polimetacrilati de metil autopolimerizabili

2. Răşini acrilice cu vâscozitatea lent progresivă

3. Materiale de amprentă fotopolimerizabile

 PMM AUTOPOLIMERIZABILI
• Denumiri comerciale: Duracril special şi Duracrol (SPOFA DENTAL),
Duralay rose (KULZER) si Palavit (KULZER)

• Mod de prezentare: sistem bicomponent: pulbere/lichid prin amestecul

cărora rezultă o pastă din care se pot realiza amprente care concomitent
sunt şi machete, simplificând astfel tehnologia de elaborare a unor proteze
unidentare.

• Compoziţie:
– Pulberea:polimetacrilat de metil (sfere)
– Lichidul:metacrilat de metil (incolor, volatil şi inflamabil).
• Are un efect necrotic asupra terminaţiilor nervoase şi o tendinţă la
polimerizare spontană la lumină şi căldură.
• De aceea i se adaugă un antioxidant cu rol de inhibitor al
polimerizării.
• Lichidul răşinilor autopolimerizabile mai conţine o amină terţiară
cu rol în activarea polimerizării.
Indicaţii:
• amprente - machetă în tehnologia incrustaţiilor, coroanelor parţiale,
dispozitivelor corono-radiculare.
• Tehnicile sunt greoaie.
• Avantajul lor major este că răşina odată polimerizată devine dură,
iar amprenta - machetă poate fi retuşată.

• confecţionarea portamprentelor individuale.

Răşini acrilice cu vâscozitate lent progresivă

- triplă utilizare: preprotetică, protetică şi postprotetică.

- răşinile acrilice cu viscozitate lent progresivă, datorită calităţilor lor,
permit condiţionarea structurilor câmpului protetic al edentatului
total.

Denumiri comerciale: Coe Confort (Coe), Visco-gel (De Trey), Hydro

Cast (Kay See Dental MFG Cc)

Mod de prezentare: sistem bicomponent: pulbere şi lichid;

Dintre condiţiile impuse acestor răşini acrilice amintim:

– stabilitate chimică;
– să nu fie toxice;
– să nu favorizeze dezvoltarea levurilor;
– să fie suficient de fidele şi să nu altereze modelele în momentul
demulării amprentelor.
Răşini acrilice cu vâscozitate lent progresivă

Indicaţii:

• condiţionarea câmpurilor protetice edentate total şi rebazarea

temporară (maxim trei luni) a protezelor mobile. Când se utilizează
ca materiale de condiţionare, nu trebuie menţinute în cavitatea orală
mai mult de 48-72 ore.
• amprentarea finală (dinamică) a câmpurilor protetice
edentate total şi a despicăturilor palatine;
• compresii hemostatice;
• amprentări pentru remodelarea marginilor protezelor mobile în
scopul extinderii acestora şi perfectării închiderii marginale.
 Materiale de amprentă fotopolimerizabile

Pastele de zinc – oxid – eugenol

( ZOE )

• Denumiri comerciale: Repin (Spofa), Impression Paste (SS White)

• Mod de prezentare: se prezintă sub forma a doua paste (baza +
acceleratorul), care se furnizează de obicei în două tuburi metalice
depresibile.
• Compoziţie: după Craig formula tipică a pastelor ZOE este următoarea:

Baza: ZnO 80%

uleiuri inerte 20%
Acceleratorul: eugenol/ulei de garoafe 15%

• Prin amestecul lor, două molecule de eugenol reacţionează cu o moleculă de

ZnO şi formează un chelat, eugenolatul de zinc.
Proprietăţi:

- consistenţa: fluidă, fluajul lor nu determină compresiunea

ţesuturilor;
- stabilitate dimensională: foarte bună; prezintă un grad de contracţie
de 0,1% la 3 minute care se păstrează şi la 24 h;
- fidelitate: foarte bună, redau detalii foarte fine;
- rezistenţa mecanică: bună, putând fi reaplicate pe câmp pentru
eventuale corecturi
- gust/aroma: plăcute;
- compatibilitate cu gipsul:
- timpul de lucru este de 2-4 minute;
- timpul de priză variază între 3-10 minute. Priza este accelerată de
proporţia de ZnO/eugenol, timpul de spatulare, temperatură,
umiditate;
Avantaje:
• aderenţă la suprafeţe uscate;
• permit reinserţia amprentei în cavitatea orală, pentru corectură, fără a se
deforma;
• timpul de lucru suficient de lung permite realizarea unei închideri
marginale optime;
• amprentarea facilă a câmpului protetic;
• stabilitate dimensională;
• realizarea modelului nu implică izolarea prealabilă a amprentei.

Indicaţii:
• iniţial au fost folosite în edentaţia totală pentru finisarea amprentelor luate
cu materiale termoplastice (amprenta de spălare);
• ulterior au fost folosite în edentaţia totală ca material unic în amprenta
funcţională în portamprente individuale bine adaptate ;
• amprente pentru rebazări indirecte în edentaţia totală;
• stabilizarea bazelor şabloanelor pentru înregistrarea relaţiilor intermaxilare;
• în edentaţia terminală, în tehnica Hindels şi în cea a lui Sebbati;
• amprentele analitice ale segmentelor edentate în protezarea parţială.
 II. Materiale rigide reversibile
1. Compounduri STENTS

Denumiri comerciale : Stents (Spofa) , Impression Compound (Kerr)

Mod de prezentare : placute, batoane, cilindri. Bastonase (Kerr) cu puncte de
plastifiere diferite : verde, rosu, negru
Compozitie: amestecuri de rasini termoplastice, ceruri, coloranti

Proprietăţi:
- consistenta: crescută, se plasifiază la temperaturi de 60-70 C;
- timp de priză: 2 minute prin răcire:
- conductivitate termică: scăzută. De aceea plastifierea se face rapid superficial,
dar greu în profunzime; la fel şi răcirea;
- fidelitate: medie;
- stabilitate dimensională: suferă o contracţie termică de 0,30% la scoaterea din
cavitatea orală;
- timpul de conservare: nelimitat.
1. Compounduri STENTS

Indicaţii:

• în protezarea conjunctă, la amprentările cu inel de;

• amprentarea supraecuatorială a arcadei antagoniste;
• amprente preliminare care servesc drept portamprentă individuală
pentru o amprentă cu siliconi. In aceste condiţii compound-ul trebuie să
prezinte o serie de retenţii pentru silicon (aplicare de tifon în. faza
plastică a materialului de amprentă care se îndepărtează când materialul
este rigid);
• extensii pentru lungirea portamprenteî individuale la edentatul total;
• amprenta preliminară în cazul unor câmpuri dure (edentat total);
• închideri marginale, corecturi ale portamprentei individuale;
2. Materiale bucoplastice

Denumiri comerciale: Dentiplast (Spofa), Adheseal roşu şi verde (Robert

Lachncr- Viena)
Mod de prezentare: se livrează în tuburi sau recipiente metalice sub diferite
variante de duritate : foarte dure, dure, moi, foarte moi.
Compoziţie: sunt materiale alcătuite din ceară de albine, ceară albă, parafină,
colofoniu, ceresină, shellack, umplutură, coloranţi. Ceresina posedă
capacitatea de a mări fluiditatea materialului. Unii mai adaugă pentru
prelungirea fazei plastice timp mai îndelungat (20-30 minute) pulbere
metalică.
Proprietăţi:
- consistenţa: fluidă prin plastifiere. Aceasta se realizează la o temperatură de
34°C;
- fidelitate : bună;
- stabilitate dimensională : bună, dacă se respectă condiţiile de plastifiere.
Dacă sunt păstrate la temperatura camerei vor suferi modificări, de aceea,
în aceste condiţii, se recomandă turnarea imediată a modelului;
- posibilităţi de corecţie şi optimizare a amprentei, prin adăugiri repetate de
material, fără să apară separare între diferitele straturi.

Avantaje:
• permit o amprentare funcţională de calitate, însă exercitarea unei presiuni
timp de 5-10 minute asupra materialului determină o ''fugă" a lui din
portamprentă;
• permit amprentarea foarte fidelă a periferiei câmpului protetic;
• amprenta poate fi reintrodusă în cavitatea orală şi corectată.
 3. Ceara

Denumiri comerciale: Blue Inlay Casting Wax

Mod de prezentare: ceara de amprentă se prezintă sub formă de
batoane, care se ambalează în cutii, de obicei pe două sau trei
rânduri separate între ele de hârtie.
Compoziţie: Există materiale de amprentă în compoziţia cărora intră
aproape :exclusiv ceara (parafină, ceară de albine, ceară Carnauba,
ceară albă etc.).
• Ceara este însă şi component de bază al altor materiale de
amprentă, cum ar fi diferite compounduri sau materiale
bucoplastice.
• Cunoscuta ceară inlay are în compoziţia sa 40% parafină, 35%
ceară Carnauba, 25 % ceară albă pură şi un colorant (de exemplu
albastru de metilen).
Proprietăţi :

• la temperatura cavităţii orale să fie rigidă şi casantă, astfel încât să nu se

deformeze în straturi subţiri, ci să se fractureze, indicând astfel
incorectitudinea preparaţiilor;
• să ardă fără reziduuri - condiţie importantă pentru situaţiile când amprenta
este concomitent şi machetă;
• să poată fi modelată cu instrumente metalice ascuţite fără a suferi
deformări la distanţă;
• culoarea cerii de amprentă să contrasteze cu dinţii şi ţesuturile învecinate;
• în cursul plastifierii la căldură, ceara trebuie să-şi păstreze omogenitatea;
• în tehnicile directe, să aibă o plasticitate suficientă pentru a reproduce cele
mai mici detalii, iar temperatura ei să nu provoace durere sau leziuni ale
organului pulpo-dentinarx
• odată întărită, să poată fi prelucrată cu instrumente de modelat fără să se
deformeze chiar în zonele foarte subţiri;
• să prezinte o contracţie minimă la trecerea de la temperatura cavităţii orale
la temperatura mediului ambiant.
Indicaţii:

• amprentarea relaţiilor intermaxilare ;

• amprentarea cavităţilor pentru incrustaţii în general;
• unele amprentări ale unor preparaţii dificile, în trepte;
• amprentarea preparării canalelor radiculare.
 4. Gutaperca

Denumiri comerciale: Gutaperca - Spreng (ODUS).

Mod de prezentare:
– plăci negre - ca materiale pentru obturatori faciali;
– plăci maro - pentru amprentarea funcţională (plăcile lui Spreng).
Compoziţie: Ca material de amprentă gutaperca are următoarea compoziţie:
– Gutaperca 60%
– Răşini 25%
– Materiale de umplutură şi coloranţi 15%

• Gutaperca se obţine sub formă de latex din arbori care cresc în sud - estul
Asiei. Răşinile şi umpluturile ii conferă proprietăţile dorite. Prin depozitare la
aer şi lumină gutaperca se oxidează uşor, devenind casantă şi sfărmicioasă.

Indicaţii:
• amprentarea funcţională a fundurilor de sac vestibulare şi paralinguale.
Poate ti modelată funcţionai într-un interval cuprins între 10 minute şi 24
ore, prin executarea de mişcări funcţionale.
 Materialele elastice reversibile

In stomatologie materialele de amprentă elastice reversibile sunt reprezentate

de către hidrocoloizii reversibili.
Hidrocoloizii reversibili sunt primele materiale elastice de amprentă apărute.
Substanţl principală este un gel pe bază de agar - agar, care devine plastic
sub influenţa căldurii.
Denumirea de hidrocoloid vine de la faptul că aceste materiale formează cu
apa, îl etapa finală de priză, soluţii coloidale sub formă de gel.
Termenul de reversibil desemnează posibilitatea ca odată aduşi în starea de
gel, poţi fi readuşi în starea de sol (fluida).

Denumiri comerciale:
• Hydrocolloid (KENT DENTAL), Hydrocolloid (KERR)
Compoziţie:
• Materia primă din componenţa unui hidrocoloid reversibil este agar – agarul
( geloza ). Agar - agarul se lichefiază, trecând din gel în sol între 71 ° C - şi
100° C si se gelifica, trecând din sol în gel între 30 ° si 50°
Proprietăţi:

• Structura de gel este formată din fibre microscopice

şi lanţuri de particule coloidale. Aceste fibre formează
o reţea în ochiurile căreia este reţinută apa.
• In mediul uscat gelul pierde apa prin "transpiraţie" şi se
retracta (sinerezâ).
• In mediul umed gelul poate să absoarbă o cantitate de
apă prin imbibiţie.
Indicaţii:

• Materiale excelente de amprentă prin fineţe şi precizie, putere foarte

ridicată de definire (10 um), au fost neglijate o vreme fiind folosite
mai mult în laboratoarele de tehnică dentară pentru duplicarea
modelelor.
• Fidelitatea hidrocoloizilor reversibili este mai mare decât a
alginatelor, dar inferioară elastomerilor de sinteză.
• Corecturile nu sunt posibile, dar materialul se poate refluidifica şi
amprenta se poate relua la acelaşi pacient.
• La ora actuală sunt reactualizate, fiind folosite şi în cabinet cu mare
succes pentru amprentare :
– preparaţiilor cavitare pure (inlay / onlay);
– preparaţiilor coronare, indiferent de configuraţia zonei cervicale,
dar mai ales la cele cu prag şi cu o pregătire anterioară a
şanţului gingival
– preparaţiilor corono-radiculare
– preparaţiilor coronare multiple pentru punţi totale sau speciale
– Campuri protetice edentate partial
– Pentru modele duplicat in laboratorul de tehnica dentara.
Contraindicaţii:

• când nu se poate efectua o condiţionare de calitate a

şanţului gingival;
• la preparaţiile în muchie de cuţit, care conferă amprentei
margini foarte subţiri;
• preparaţiile bilaterale simultane ia nivelul premolarilor şi
molarilor, la pacienţi cu macroglosie şi/sau mobilitate
linguală exagerată.
Dezavantaje:

• necesitatea condiţionării riguroase a şanţurilor gingivale

care să permită o umplere suficientă a acestora cu
material de amprentă;
• material relativ friabil;
• stabilitate dimensională foarte redusă după gelificare
(modelul trebuie turnat imediat);
• modelele se pot realiza doar din gipsuri;
• investiţie iniţială mare pentru accesorii;
• imposibilitatea realizării unei dezinfecţii riguroase a
amprentei cu substanţe obişnuite.
4.MATERIALE ELASTICE IREVERSIBILE

• Hidrocoloizi ireversibili – alginate

• Elastomerii de sinteză :
– Polisulfurile
– Siliconii
– polieterii
 1. Alginatele
• Denumiri comerciale:
• Alginoplast (Bayer),
• Xantalgin (Bayer),
• Ypeen (Spofa),
• Orthoprint (Zhermack),
• Mod de prezentare: pulbere - în cutii sau pungi - de diferite culori.
• Există variante după tipul de gelificare:
– tip I (gelificare rapidă),
– tip II (gelificare normală) şi după destinaţie :
• clasa A (pentru proteze unidentare),
• clasa B (pentru arcade),
• clasa C (pentru modele de studiu şi portamprente individuale).
• Compoziţie: acidul alginic se prepară dintr-o plantă marină.
Sărurile de sodiu şi potasiu ale acestui acid au proprietăţi care le fac
potrivite ca material de amprentă. Trecerea de la sol la gel se face ia
contactul cu apa după formula:
+ apa
alginat de potasiu + CaSO4 —----> alginat de calciu + K2SO4
(sol) (gel)
Proprietăţi:
• consistenta: medie, creşte cu creşterea temperaturii, spatulare dozare;
• fidelitate: bună;
• suferă fenomenul de sinereză (pierderea apei prin evaporare la suprafaţă),
în urmai acestui fenomen amprentele se contractă. Dacă sunt ţinute în aer
turnarea modelului trebuie l să se facă în decurs de 30 minute. Totodată,
amprentele nu vor fi ţinute în apă peste 30 de minute pentru că gelul
absoarbe apa, "se umflă", suferind fenomenul de imbibiţie. Pentru a evita
acest lucru amprentele se păstrează într-o atmosferă cu umiditate relativă
100% (şervet umed);
• compatibilitate cu gipsul: bună. înainte de turnare este necesară
spălarea temeinica în apă rece pentru a elimina exudatul rezultat din
sinereză, urmat apoi de îndepărtarea excesului de apă pentru a nu dilua
gipsul. Demularea nu trebuie mult întârziată după priza gipsului pentru că
sulfatul de calciu din gips extrage apa din alginat deteriorând modelul;
• gust şi miros: plăcute;
• preţ: avantajos;
• timp de depozitare: 12 luni la loc rece şi întunecos, bine închise pentru a
nu se contamina prin umezeală. Dacă sunt stocate mult timp, cutia trebuie
agitată pentru dispersarea uniformă în pulbere a tuturor constituenţilor.
Indicaţii:
• este materialul preferat, atât de medic cât si de
pacient, pentru amprenta preliminară indiferent de
rezilienţa sau retentivitatea câmpului protetic edentat
total sau parţial;
• amprenta arcadei antagoniste pentru amprentele în trei
timpi;
• amprente pentru realizarea modelelor duplicat;
• amprente pentru realizarea modelelor de lucru pentru
protezele unidentare ( alginatele din clasa A ).
 2. Elastomerii de sinteză
După compoziţia lor, etastomerii se împart în:
– polisulfuri,
– siliconi (de condensare şi de adiţie)
– Polieferi
• se desprind patru categorii :
– tipul I: chituri (Putty);
– tipul II: cu viscozitate crescută pentru amprente grosiere
(Heavy bodied);
– tipul III: cu viscozitate medie pentru o gamă largă de
amprente (Regular);
– tipul IV: cu viscozitate redusă (fluide) pentru tehnici de
injectare cu seringă (Light bodied).

• Polimerii de bază din cadrul elastomerilor sunt

cauciucuri polisulfurice, siliconate sau polieterice.
 Polisulfurile

Mai sunt denumite şi polisulfide, mercaptani, tiocauciucuri, thiokoli.

Denumirea de thiokoli provine de la primul produs scos pe piaţă
"Thiokol", în 1953.
Denumiri comerciale: Permlastic, Unilastic (Kerr)
Mod de prezentare: se prezintă în tuburi sub forma a două paste (bază
şi accelerator) în trei variante de consistenţă: redusă, medie şi
crescută.
Compoziţie:
• baza conţine în principal un polimer polisulfiric;
• acceleratorul conţine dioxid de plumb.
Datorita dioxidului de plumb, culoarea acestor materiale este maro
inchis sau gri si prezinta un miros neplacut datorita sulfului.
Proprietăţi :

– hidrofobe;
– consistenţă crescută, medie sau fluidă;
– stabilitate dimensională : se contractă 0,40 – 0,45 % in 24 ore;
– fidelitate: foarte bună pentru formele fluide, scade cu creşterea
viscozităţii;
– rezistenţa mecanică: bună;
– durata de depozitare: 18 luni;
– prezintă radioopacitate;

Dezavantaje: miros neplăcut şi timp de priză lung.

Indicaţii:
• variantele chitoase se utilizează în cursul tehnicilor de
dublu amestec ca material de suport pentru cele fluide;
• variantele de consistenţă normală se utilizează în
edentaţia totală şi parţială în amprentarea finală;
• variantele fluide se utilizează pentru înregistrarea
detaliilor fine din cursul realizării protezelor unidentare şi
punţilor.

Contraindicaţii:
• aceste materiale nu au practic contraindicaţii în ceea ce
priveşte tipul de câmp protetic amprentat.
• se referă doar la persoanele care manifestă intoleranţă
(manifestări alergice) la constituenţii chimici din
componenta polisulfurilor.
 Siliconii

Au apărut ca o clasă nouă de materiale de amprentă care

să elimine dezavantajele polisulfurilor. In funcţie de
reacţiile chimice de polimerizare, ei se împart în siliconi
de condensare si de adiţie.

A.Siliconii de condensare
– Denumiri comerciale:
• forme chitoase- Optosil (Bayer), Silaplast (Detax), Stomaflex
(Spofa);
• forme cu viscozitate mare - Xantopren galben (Bayer), Stomaflex
pastă (Spofa);
• forme cu viscozitate medie - Xantopren verde (Bayer)
• Forme cu vascozitate redusa – Xantopren albastru, Stomaflex crema
Proprietăţi: sunt materiale hidrofobe

• consistenţa: chitoasă, crescută, medie, fluidă; viscozitatea scade

prin creşterea frecvenţei spatulării;
• fidelitatea: foarte bună la fluide, scade cu creşterea consistentei;
• stabilitatea dimensională: suferă o contracţie destul de importantă
după priză. 0,60% pentru chitoase şi 0,38% la cele fluide (mai mari
decât la polisulfuri);
• turnarea modelului: trebuie făcută cât mai rapid, până la 60 minute.
• gust şi miros : plăcut;
• timp de depozitare: 12 luni.
 B.Siliconii de adiţie
(polivinil siloxani)

Denumiri comerciale:
– Permagnum (Espe),
– President (Coltene),
– Oranwash (Zhermack),
– Provil (Bayer).

Mod de prezentare: se prezintă sub forma a două paste (baza +

acceleratorul) sub patru variante de consistenţă - chitoasă, crescută,
medie, fluidă.
Proprietăţi :

Sunt materiale hidrofobe, au aparut pe piata si materiale hidrofile;

- fidelitate: foarte bună pentru cele fluide, scade cu creşterea
consistenţei;
- stabilitate dimensională: foarte bună (0,05% în 24 ore - cele mai
mici valori dintre toate materialele elastice);
- rezistenta la rupere: bună;
- turnarea modelului se poate face până la 7 zile, datorită stabilităţii
lor deosebite; uşurinţă la turnare
- model perfect fără bule de aer la cei hidrofili;
- culoare, miros, gust: plăcute, există arome de fructe;
- durata de depozitare: 24 luni;
- preţ de cost: crescut.
Indicaţiile siliconilor:
• în toate tipurile de amprentări ale câmpurilor protetice pentru
protezări fixe;
• în amprentarea funcţională a câmpurilor protetice edentate parţial
sau total ;
• pentru obţinerea modelelor deosebit de precise (inlay, punţi adezive
etc.) se vor utiliza doar polisulfurile, siliconii cu reacţie de adiţie şi
polieterii.

Contraindicaţiile siliconilor:
• persoanele cu intoleranţă sau manifestări alergice la unele
componente chimice ale bazelor sau acceleratorilor;
• confecţionarea mai multor modele pe baza aceleaşi amprente;
• când se doreşte realizarea unor modele deosebit de fidele cu multe
microdetalii (de exemplu punţi adezive) se contraindică utilizarea
siliconilor cu reacţie de condensare.
 Polieterii
Denumiri comerciale: Impregnum F (Espe), Permadyne (Espe),
Mod de prezentare: sub formă de două paste (bază şi accelerator), orificiul
tubului de baza fiind mult mai mare ca al acceleratorului (8:1) şi în două
variante de consistenţă - joasă şi înaltă.

Proprietăţi: sunt materiale hidrofile.

• consistenta: au o viscozitate înaltă şi joasă;
• Stabilitate dimensionala foarte bună, contracţie de 0,12 % la 24 ore
• Fidelitate bună ;
• Indepărtarea de pe câmp mai dificilă, după priză îşi cresc duritatea şi au
flexibilitate redusă
• turnarea modelului: se poate face până la 7 zile ;
• timp de depozitarei 24 luni; '
• aceste materiale nu pot fi lăsate în contact cu apa , au o capacitate crescută
de absorbtie şi se deformează.

Indicatii :
• Vezi elastomerii de sinteză.
 Tehnici de amprentare

Clasificarea procedelor de amprentare a câmpului protetic în protetica

fixă se realizează în funcţie de :
a).timpii de lucru:
• Într-un singur timp(monofazică)
• În doi timpi(bifazică)

b).numărul componentelor folosite:

• Amprenta cu o componentă
• Amprenta cu două componente.
 Tehnici de amprentare

In literatura de specialitate s-a impus urmatoarea nomenclatura pentru

clasificarea tehnicilor de amprentare (Witz 1977).
Amprenta unimaxilară :
• Amprenta obişnuită sau într-un timp;
• Amprenta în doi timpi;
• Amprenta de spălare (în doua faze);
• Amprenta în dublu amestec;
• Amprenta compusă (sandwich);
• Amprenta pentru RCR.
Amprenta bimaxilară.
 Tehnici de amprentare

Amprenta unitară, cu mase termoplastice sau

mase elastice (elastomeri de sinteza) în tub (inel)
de cupru.
Amprenta bimaxilară, cu masa termoplastică şi
elastomeri de sinteză sau cu elastomeri de sinteză
chit şi fluid în lingura specială.
Amprenta într-un singur timp(monofazică)

INDICAŢII:
• Amprenta arcadelor antagoniste
• Amprente preliminare în vederea realizării modelelor pe care se
confecţionează portamprentele individuale
• Amprente finale cu elastomeri de sinteză.

Amprentele monofazice se pot realiza utilizând:

• Portamprente standard-hidrocoloizi ireversibili
• Portamprente individuale-elastomeri de sinteză
• Portamprente speciale-hidrocoloizi reversibili.
 Tehnici de amprentare

Amprenta obişnuită
Materialul ales pentru amprentare se depune într-o lingură universală,
care este aşezată pe câmpul protetic. Această amprentă se
realizează pentru înregistrarea dinţilor antagonişti. Materialul
folosit este reprezentat în general de hidrocoloizii ireversibili.
Pentru toate amprentele cu elastomeri de sinteză este pregătit şanţul
gingival.
Amprenta în doi timpi
In primul timp pe dintele preparat şi în fundul de sac gingival se
depune prin injectare elastomerul fluid.
In timpul doi, siliconul solid preparat cu reactivul, depus într-o lingură
universală se aşează pe câmpul protetic, ca să înglobeze
siliconul fluid. In această categorie poate să fie introdusă
tehnica de amprentare prin injectare.
 Tehnici de amprentare
Amprenta de spalare (wash technique)
Amprenta se obţine în două faze:
In prima fază
• elastomerul solid (chit) este preparat, depus în lingura universală
prevăzută cu sistem eficient de retenţie (orificii de 2mm) şi aşezată pe
câmpul protetic. După priza materialului, amprenta este îndepartată de
pe câmpul protetic.
• Între cele două faze ale amprentării se realizează evicţiunea şanţului
gingival.
Amprenta reprezentată de elastomerul solid este pregatită astfel:
• spălată suprafaţa sub jet de apă;
• uscată cu jetul de aer de la unitul dentar;
• Se îndepărtează materialul de amprentă de la nivelul regiunilor retentive;
• Se decupează sanţuri triunghiulare (delimitate de 2 pereţi) la nivelul
feţelor vestibulare şi orale (amprentele dintilor) care se continuă pe
versantul vestibular şi palatinal sau lingual (inferior). Rolul şanţurilor este
să permită refularea excesului de silicon fluid la aşezarea amprentei pe
câmpul protetic. Prezenţa şanţurilor împiedică deformarea primei
amprente prin suprapresiune.
•
 Tehnici de amprentare

• Varianta acestei tehnici constă în micşorarea lingurii în timpul

amprentării când materialul are plasticitate. Direcţia de deplasare a
lingurii este în plan orizontal, înainte, înapoi şi lateral stânga,
dreapta. Mişcarea lingurii creează spaţiul pentru materialul de
amprentare fluid.

In faza a doua este pregătit elastomerul fluid care se introduce într-o

seringă, pentru a se depune în santul gingio – dentar, pe suprafaţa
bontului, pe dinţii vecini şi în impresiunile amprentei realizate în faza
intâi din elastomer chitos. Lingura în care se află amprenta şi
elastomerul fluid se reintroduce în cavitatea bucală pe câmpul
protetic, în aceeaşi poziţie.
Dupa priză, 2-4 min, se îndepărtează amprenta. Este spălată şi uscată.
probleme
 Tehnici de amprentare

Examinarea amprentei:

• materialul fluid, cu altă culoare decât cel chitos, prezintă limitele

preparaţiei bontului şi fundurile de sac.
• Fiecare indentatie este bine delimitată printr-o proeminenţă inelară
care depăşeşte suprafaţa amprentei cu 0,5-1 mm, cât a pătruns în
şanţul gingio–dentar.
• intre impresiunea bontului dentar şi dinţii vecini mezial şi distal,
apare un perete cu grosime care arată ce spatiu s-a creat pentru
peretele viitoarei microproteze;
• în părţile delicve ale impresiunilor apar reliefurile negative ale feţelor
ocluzale;
• amprenta trebuie să cuprindă dinţii vecini, meziali şi distali;
• ambele materiale să fie solidare. Materialul fluid pentru înregistrarea
detaliilor se poate desprinde de pe cel solid (chitos), dacă suprafaţa
primei amprente nu a fost foarte bine uscată – defecţiune posibilă
care impune repetarea amprentei din faza II.
 Tehnici de amprentare
Amprenta în dublu amestec
Aceasta tehnică se desfăşoară astfel:
• santul gingival este preparat dupa o metoda cunoscuta si
preferata de specialist;
• in prima faza, materialul elastomer chitos este preparat si depus
in lingura universala, asezat pe arcada unde este situat bontul
dentar. Sunt efectuate cateva miscari in plan orizontal. Se obtin
impresiunile dintilor marite si deformate, lingura impreuna cu
materialul de amprentare sunt indepartate imediat din cavitatea
bucala;
• materialul chitos indepartat, in stare plastica, este uscat.
Elastomerul fluid, pregatit de asistenta, tras in seringi, se depune
in santul gingival, pe suprafata bontului si pe suprafata
materialului chitos din lingura, care este tot in faza plastica;
• lingura cu cele doua materiale se reintroduce in cavitatea bucala
si se aseaza pe arcada dentara.
• In timpul prelucrarii materialelor nu se exercita presiuni.
Dupa priza, amprenta este indepartata din cavitatea bucala, se spala si
se examineaza sistematic toate elementele.
 Tehnici de amprentare

Amprenta în dublu amestec utilizează doi elastoneri de consistenţe

diferite.
Avantajele acestei tehnici sunt legate de priza concomitentă a celor
două materiale,care împiedică deformarea elastică a elastomerului
chitos de către cel fluid;tensiunile interne sunt intens diminuate ,iar
exactitatea este mult mărită.
Materialul de amprentă se contractă spre centru
 Tehnici de amprentare

Amprenta compusă (sandwich)-variantă a tehnicii

descrise anterior.
Tehnica constă în următoarele:
• elastomerul consistent, chitos este pregătit şi depus
în lingură universala, preferata. Concomitent se
prepară elastomerul fluid care se depune pe
suprafaţa celui din lingura astfel încât să-l acopere
într-un strat uniform de gros.
• lingura cu ambele materiale este aşezată în poziţia
necesară efectuării amprentei, pe arcada dentară.
Dupa polimerizarea materialelor, desfăşurată în
acelaşi timp, amprenta este îndepărtată din cavitatea
bucală, spălată şi uscată.
Tehnici de amprentare

Amprenta segmentară se realizează în doi timpi:

• Amprenta unitară;
• Amprenta de situaţie.

Amprenta unitară
Este amprenta care înregistrează un singur dinte preparat pentru
reconstituire, acoperire sau substituţie.
Amprenta unitară pentru acoperire prezintă două elemente caracteristice:
• forma bontului dentar cu toate aspectele posibile (trunchi de con
mai apropiat de cilindru sau mai apropiat de con);
• dimensiunea bontului dentar la nivelul feţelor laterale, cuprinse
între sanţul gingio–dentar şi faţa ocluzală sau marginea incizală;
• de asemenea, dimensiunile feţei ocluzale pentru dinţii laterali şi
marginea incizală pentru dinţii frontali.
• limita gingivală este întotdeauna foarte fidel înregistrata.
 Tehnici de amprentare

Tehnici pentru amprentarea unitară

• Sunt cunoscute două tehnici: tehnica clasică si tehnica modernă. Ambele
tehnici folosesc o microportamprentă reprezentata de tubul (inelul sau
cilindrul) de cupru. Tubul de cupru se poate obţine în laboratorul de tehnică
dentară după o tehnologie simplă din banda de tablă care are grosimea de
0,2 mm. Poate fi prefabricat şi comercializat cu diferite dimensiuni
(diametre).
• Inelele prefabricate sunt sortate pe dimensiuni şi numere. Alegerea se face
cu ajutorul perimetrului înregistrat cu sârmă de viplă de 0,2 mm la nivelul
şanţului gingio–dentar. Un instrument conic gradat, cunoscut sub numele de
„con pentru ales inele” este utilizat să se obţină inelul corespunzător
perimetrului. Inelul selectat este dezinfectat prin procedee clinice (spray)
sau fizice, încălzit la rosu (flambat), după care se succed mai multe
intervenţii cunoscute sub termenul de adaptare.

Tehnici de amprentare directa intr-un timp (fara amprenta unitara)

Amprenta cu tub de cupru
 Tehnici de amprentare

Amprenta de situaţie este al doilea timp al amprentei segmentare

,care se poate finaliza cu elastomeri de sinteză sau hidrocoloizi
inseraţi în portamprente care cuprin fie câte o hemiarcadă fie o
arcadă întreagă.
Amprentale de situaţie se pot realiza în trei,doi sau într-un singur timp.
Amprenta de situaţie în trei timpi:
• Timpul 1-cu elastomeri de sinteză în portamprentă se înregistrează
arcada ce preparaţia dentară,incluzând amprenta unitară
• Timpul 2- elastomeri de sinteză sau hidrocoloizi ireversibili se
înregistrează arcada antagonistă
• Timpul 3-cu ceară,elastomeri de sinteză,mase termoplastice sau
paste ZOE se înregistrează raporturile de ocluzie.
Tehnici de amprentare

Amprenta de situaţie în doi timpi:

• Timpul 1-1-cu elastomeri de sinteză în portamprentă se
înregistrează arcada ce preparaţia dentară,incluzând amprenta
unitară
• Timpul 2-cu ceară,elastomeri de sinteză,mase termoplastice sau
paste ZOE se înregistrează antagoniştii şi raporturile de ocluzie.

Amprenta de situaţie într-un singur timp:

În cursul unei singure manopere se înregistrează arcada dentară cu
preparaţia,antagoniştii şi raporturile de ocluzie.
Amprenta monofazică(de situaţie) în lingură
individuală

• Stratul de material de
amprentă este
uniform;
• Portamprenta se
poate poziţiona cu
precizie;
• Portamprenta
individuală este mai
uşor de folosit
datorită volumului
scăzut;
 Controlul amprentei

• Lipsa de reproducere a detaliilor;

• Prezenţa golurilor la nivelul limitei
cervicale a preparaţiilor;
• Desprinderea amprentei de portamprentă.
Amprenta pentru RCR
 Amprenta bimaxilară

Indicaţii:
• Ocluzie stabilă ( să existe stop ocluzal distal);
• 1-2 coroane solo;
• RCR.
Contraindicaţii:
• Mai mult de 2 coroane solo;
• Punţi;
• Coroane elemente de agregare pentru proteze;
• Pacientul nu poate să ocludă în IM cu lingura în cavitatea
bucală;
 Dezinfecţia amprentei

• Soluţie de
glutaraldehidă 2%;
• Spray cu iodoform;
• Pot apărea
distorsionări ale
amprentelor la
imersia prelungită (HC
rev şi irev sau
polieteri).
 Înregistrarea ocluziei

Ocluzie stabilă :
• pacienţi cu contacte ocluzale stabile în IM, DVO normală
• poziţionarea manuală a modelelor în IM
• înregistrarea poziţiei de IM
Ocluzie instabilă:
• pacienţi cu contacte ocluzale instabile, DVO incertă
• înregistrarea poziţiei RC
Fără ocluzie:
• pacienţi fără contacte ocluzale între dinţii restanţi
• înregistrarea RC cu ajutorul şabloanelor de ocluzie
 Înregistrarea ocluziei

Reprezintă o amprentă a feţelor ocluzale (margini incizale)

ale ambelor arcade aflate în raportul dorit .
• Trebuie să cuprindă cât mai mulţi dinţi.
• Nu trebuie să depăşească ecuatorul clinic.
• Nu trebuie să acopere sub nici o formă părţile moi
deoarece acestea reprezintă zone reziliente.
• Nu trebuie să fie perforată în cazul înregistrării RC.
Materiale
• Ceară de ocluzie (Beautypink)
• Ceară cu adaos de pulberi metalice (cuprowax)
• Ceară armată cu folie de aluminiu (aluwax)
• Pastele ZOE-colofoniu pe diferite suporturi
• Polieteri speciali (Ramitec-ESPE)
• Siliconi de adiţie speciali ( Dimension Bite- ESPE, Regisil
2x- DeTrey, Kristall – Omicron dental, etc.)
Înregistrarea ocluziei
Înregistrarea ocluziei
Înregistrarea ocluziei
Înregistrarea ocluziei