Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TURTIȚA FERMECATĂ
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
ACTIVITĂŢI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ (ADP)
Rutine:- Deprinderi specifice primirii copiilor
- Deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale;
- „Sunt copil politicos” - deprinderea de a saluta la intrarea îngrupă;
- „Sunt copil ordonat”- deprinderea de a aduna jucăriile;
Moment de înviorare: „Poezia de dimineață”
ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ: „Întâlnirea cu turtița”
TRANZIȚII: : „Cutiuța cu surprize”
„Sărim ca iepurașii”
ALA 1: ACTIVITĂŢI LIBER ALESE
ARTĂ: „Personaje amestecate sunt în carte adunate”
CONSTRUCȚII: ,,Cuptor pentru Turtiță”
ACTIVITĂȚI TEMATICE
educatoarei.
COMPORTAMENTE VIZATE:
1.3.Utilizează mâinile și degetele în manipularea corespunzătoare a unor
obiecte/instrumente;
1.1.Manifestă curiozitate pentru activități,persoane și obiecte noi;
2.1. Imită animale prin mișcare, onomatopee, înfățișare etc.
1.1. Ascultă povești și povestiri scurte, participă la jocuri/cântece/poezii însoțite,
inițial, de gesturi (comunicare receptivă)
2.1. Finalizează proiecte simple – (Turtița Fermecată).
Tranziţia spre ALA1 se va realiza prin:
„Cutia cu surprize”.
Dintr-o cutie uriașă se scot diferite animăluțe-jucării. Copiii le identifică și fac ca
rața ,sar ca iepurașul ,sar ca broscuța etc.
SCENARIUL ACTIVITĂŢII
ACTIVITATE TEMATICĂ
BIBLIOGRAFIE:
“Curriculum pentru eucația timpurie”, 2019;
“Metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, Ed. Gh-
Cârţu Alexandru, Craiova, 2009;
Breben, Silvia; Gongea, Elena; „Metode interactive de grup” – ghid
metodic, Editura Arves.
ANEXA 1
TURTIȚA
„A fost odată un moș și o babă care trăiau într-o căsuță mai sărăcăcioasă.
Într-o zi, moșul o rugă pe babă să-i facă o turtiță, dar, baba nu mai avea făină.
Moșul îi zise:
- Caută, babo, prin ladă poate mai gasești oleacă de făină să-mi faci o turtiță! Baba se
strădui și strânse totuși, vreo doi pumni de făină de pe fundul lăzii, apoi turnă apa și
începu să frământe. Făcu apoi o turtiță și o băgă în cuptor. Când fu coaptă, baba o scoase
din cuptor rotunjoară și rumenă, iar mai apoi a pus-o pe fereastră și o lăsă să se răcească,
iar moșul abia stăpânindu-și pofta, aștepta ca turtița să fie numai bună de mâncat.
Turtița stătu ce stătu pe fereastră, iar când moșul a vrut să o mănânce, năzdrăvana
se rostogoli pe laviță și de pe laviță, drept spre ușă. Când ajunse la ușă, turtița sări peste
prag, apoi în curte și s-a dus spre poartă. De la poartă, a început să se rostogolească pe
drum, tot mai departe și mai departe. Era foarte fericită, râdea și cânta în timp ce se
rostogolea la vale. Cum se rostogolea ea pe drum, numai ce-i iese în cale un iepuraș, care
vru să o mănânce. Dar turtița fără teamă îi zise:
„Sunt turtița fermecată,
De prin ladă adunată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunica am fugit,
Iepuraș rămâi cu bine,
N-ai să pui laba pe mine”.
Și se rostogoli mai departe, chiar de sub nasul iepurașului. Scăpând de iepuraș,
turtița porni din nou pe cărare, dar......se întâlni cu un lup, cu o gură cât o șură, care vru să
o înghită. Dar turtița îi cântă și lupului cântecul:
”Sunt turtița fermecată,
De prin ladă adunată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunica am fugit,
Geaba lupul casă gura,
Fug de el mă dau de-a dura”.
Cum se rostogolea ea prin pădure, numai ce-i iese în cale un urs și acesta flămând
nevoie mare. Dar turtița nici că se sinchisi de dânsul. Îi cântă și lui același cântecel:
”Sunt turtița fermecată,
De prin ladă adunată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunica am fugit,
Nu mă tem cât de puțin,
Am să fug și de Moș Martin”.
Rostogolindu-se turtița mai departe, în cale îi apăru cumătra vulpe. Vicleană, îi
dădu binețe și începu s-o laude, spunându-i că-i foarte frumoasă și rumenă. Turtița se
bucură că a găsit pe cineva care să o laude, așa că se opri și-i cântă și vulpii cântecelul ei:
”Sunt turtița fermecată
De prin ladă adunată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunica am fugit,
Moșul, baba, Urechilă,
Lupul sur și Mormăilă,
M-au pierdut toți de sub nas,
Vulpe dragă, bun rămas”.
Vulpea îi lăudă cântecul, dar o rugă să nu plece, ci să îl mai cânte o dată, căci e
bătrână și nu a auzit bine. Ca să fie mai aproape, vicleana o pofti să se așeze pe botul ei.
Turtița, nebănuind nimic, făcu întocmai. Cântecul păru să-i placă mult vulpiței,
așa încât vru să-l mai asculte și a treia oară, așa pentru ultima dată, îi zise turtiței:
„- Of! surzenia asta. Stai mai bine pe limbă”. Turtița țup! pe limba vulpii. Și cum îi cânta
cu foc, vulpea.....„hap”, o-nghiți pe loc.