Sunteți pe pagina 1din 68

Şcoala Sanitară Postliceală ”Sanity” Bacău

Domeniul: sănătate și asistenţă pedagogică


Calificare profesională: asistent medical generalist
Învăţământ de zi

Proiect
pentru examenul de certificare a calificării
profesionale - învăţământ postliceal sanitar

Îndrumător,
Prof. Savin Elena
Prof. Dana Tăzlăoanu
Candidat,
Manea Costinel-Ştefăniţă

2019
1
Şcoala Sanitară Postliceală ”Sanity” Bacău

Domeniul: sănătate și asistenţă pedagogică


Calificare profesională: asistent medical generalist
Învăţământ de zi

Îngrijirea pacientului cu coxartroză

Îndrumător,
Prof. Savin Elena
Prof. Dana Tăzlăoanu
Candidat,
Manea Costinel-Ştefăniţă

2019

2
CUPRINS

I. Argument...........................................................................................4
II. Îngrijirea bolnavului cu coxartroză..................................................6
1. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie.....................................6
2. Coxartroza....................................................................................15
a. Definiţie.....................................................................................15
b. Clasificarea coxartrozelor.........................................................15
c. Etiologie....................................................................................16
d. Diagnostic clinic (simptomatologie).........................................17
e. Evoluţie.....................................................................................20
f. Tratament...................................................................................20
3. Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea
pacientului cu cataractă avansată.....................................................27
Fișa tehnica nr 1............................................................................36
Fișa tehnica nr. 2...........................................................................40
Fișa tehnica nr. 3...........................................................................42
Fișa tehnica nr 4............................................................................46
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu coxartroză......................51
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu coxartroză...................63
III. Bibliografie...................................................................................65

3
I. Argument
Coxartroza reprezintă reumatismul degenerative al şoldului fiind o
afecţiune invalidantă ce a devenit din ce în ce mai frecventa prin creşterea
mediei de vârsta. Prin definiţie, coxartroza este o artropaţie cronică a şoldului,
dureroasă şi deformanta, caracterizată morfopatologică prin alterarea distructivă
a cartilajului articular, asociată unor leziuni proliferative ale ţesutului osos
subcondral.
Această afecţiune manifestă o uşoară preferinţă pentru sexul feminin, la
care predomină net diversele forme de displazie congenital de şold.
Formele secundare se manifestă în general mai precoce, între 40-60 ani,
decât formele primare, dupa 60 ani.
durere, redoare articulară (rigiditate), impotenţa funcţională
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu coxartroză.
Problemele pe care le poate prezenta un pacient cu coxartroză și de care
trebuie să țină seamă asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt:
durere, redoare articulară (rigiditate), impotenţa funcţională.
Subcapitolele prezentului proiect sunt:
 Noţiuni de anatomie şi fiziologie
 Coxartroza
 Rolul autonom și delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu
coxartroză
 Procesul de îngrijire al unui pacient cu coxartroză
 Educația pentru sănătate al unui pacient cu coxartroză
Dezvoltarea capitolelor proiectului au la bază următoarele competențe
profesionale:

 Urmărirea și notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale;

4
 Realizarea educaţiei în scopul prevenirii complicaţiilor și menţinerea unui
grad ridicat de sănătate;
 Elaborarea planului de îngrijiri;
 Pregătirea pacientului pentru tehnici şi investigaţii;
 Aplicarea de intervenţii proprii şi delegate;
 Monitorizarea stării de sănătate;
 Implementarea de programe de educație pentru sănătate.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienții cu coxartroză s-a finalizat
prin analiza unui caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza interviului
realizat s-au evidențiat problemele de dependență specifice la nivelul celor 14
nevoi fundamentale conform principiului Virginiei Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu coxartroză


respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidențiate
problemele de dependență, diagnosticul de îngrijire, obiectivele de îngrijire,
intervențiile autonome și delegate aplicate, precum și evaluarea intervențiilor
aplicate.

5
II. Îngrijirea bolnavului cu coxartroză
1. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie

Anatomia articulaţiei coxofemurale


Articulaţia coxofemurala este o articulaţie sferoidală tipică cu trei axe de
mişcare, având o mare importanţă în statică si locomoţie. În această articulaţie
sunt unite capul femoral şi acetabulul (cavitatea cotiloidiana).
Între osul coxal si femur se află această articulaţie, care este capabilă să
realizeze miscări în toate planurile.

Bazele anatomice ale coxalului


Coxalul (fig. 1 ) este un os plan, voluminos si neregulat, torsionat ca o
alice. Este format din 3 piese distincte: ilionul, pubele si ischionul.

6
Fig. 1

Ilionul (os ilium)


Formează porţiunea superioară a osului si reprezintă mai multe din
jumătatea lui. Ilionul prezintă un corp (corpus ossis ilii) care participă la
formarea acetabului si o porţiune superioară, turtită, comparată cu o aripă, aripa
osului.
Ischionul ( os ischii)
Cuprinde porţiunea posterioară si inferioară a osului, el are un corp si o
ramură. Corpul participă la formarea acetabulului, constituind porţiunea
posteroinferioară a acestei cavitaţi. La limita dintre corp si ramură se gaseşte
tuberozitatea ischiatică.
Pubele ( os pubis)
Reprezintă porţiunea anteroinferioară a osului, el are un corp si două
ramuri. Corpul participă la formarea porţiunii anteroinferioare a cetabulului. El
se uneşte cu ilionul, iar la locul de unire se găseşte eminenţa iliopectinee. De la
corp pleacă înainte ramura superioară, ea coteşte în unghi ascuţit( unghiul
pubelui) şi se continuă cu ramura descendentă sau inferioară. Ramura inferioară
a pubelui se uneşte cu ramura ischionului, formând ramura ischiopubiană.
Coxalul, prezinta două feţe, patru margini si patru unghiuri.
Corpul prezinta o uşoara curbură cu concavitatea posterioară. E prismatică
triunghiular si are trei feţe si trei margini.
Unghiurile:
1. unghiul anterosuperior este reprezentat de spina iliacă anterosuperioară
2. unghiul posterosuperior este reprezentat de spina iliacă posterosuperioară
3. unghiul anteroinferior este reprezentat prin unghiul pubelui
4. unghiul posteroinferior este format de tuberozitatea ischiadică.

Bazele anatomice ale femurului

7
Osul femur (fig. 2) vedere anterioară capul femural; foseta capului;
tuberculul mare; tuberculul mic; colul; linia inter-trohanterică; corpul femurului.

Fig. 2
Epifiza superioară prezintă capul, colul si doua tuberozităti, numite
marele si micul trohanter. Epifiza superioară este legata de corp printr-un col
chirurgical.
Capul femural este o suprafaţa netedă ce reprezinta doua treimi de sfera
cu raza de 20-25 mm, priveşte în sus, înauntru şi puţin înainte. El este
circumscris de o linie sinuoasa compusă din mai multe curbe din care se disting
mai bine una superioară si alta inferioară, a caror concavitate se dirijează în
afară pentru a se reuni anterior si posterior formând un unghi ascuţit deschis in
afară. Acestea fac ca suprafaţa articulară să se întindă înspre col mai mult înainte
şi înapoi decat în sus şi în jos.
Puţin dedesubt şi înapoi de centru capului se află depresiunea numită
foseta ligamentului rotund care dă inserţie ligamentelor cu acelasi nume.
Colul este o coloana osoasa puternică, turtită anteroposterior, care uneşte
capul cu restul osului. Este îndreptat oblic de sus în jos şi mediolateral şi
formează cu diafiza unghiul de inclinaţie.
Marea tuberozitate sau marele trohanter

8
De formă patrulateră, aplatizat dinapoi înauntru se găseşte situate în
prelungirea diafizei femurului. Faţa externă a marelui trohanter, convexa, este
străbătută de sus în jos şi înainte de o escavaţie rugoasă în formă de virgule,
foseta digitală (foseta trohanterică) unde se înserează muşchiul obturator extern.
Deasupra şi înainte de foseta digitală se află amprenta de inserţie a muschiului
obturator intern si a gemenilor. Marginea inferioară a marelui trohanter e
evidenţiată pe faţa externă de o creastă aproape orizontală, numită creasta
vastului extern. Marginea superioară prezintă în partea mediană o suprafaţă de
inserţie, de forma eliptică puţin scobită, inserţia muşchiului piramidal. Marginea
anterioară, largă şi rotunjită se continuă cu creasta intertrohanteriană posterioară.

Micul trohanter
Este o apofiză cinică situată la unirea colului cu faţa internă a corpului
femurului. Ea dă inserţia muşchiului psoas-iliac.
Ca şi osul coxal, extremitatea superioară a femurului prezintă o
arhitectură interioară a sistemelor trabeculare care demonstrează relaţia dintre
formă si funcţie. Studiată pe o secţiune ea ne prezintă fascicole trabeculare care
pornesc din cele doua puncte extreme, capul si marele trohanter, care se
îndreaptă spre cele două lame corticale ale corpului femurului.
Lama corticală internă, bine dezvoltată, se continua în partea inferioară a
colului cu arcul lui Adams. Ca rezultat al exercitarii forţelor de presiune si
tracţiune asupra extremitaţii superioare a femurului, fasciculele trabeculare s-au
individualizat în: fascicului cephalic care corespunde forţelor de presiune,
fasciculele trohanterian şi arcuat care corespunde forţelor de tracţiune.

Suprafeţe articulare
Articulaţia coxofemurală- suprafaţa acetabulară (fig. 3) ; cartilajul
articular; capul femoral; trohanterul mare; colul femoral ; linia intertrohanterică;
ligamentul rotund; trohanterul mic; tuberozitatea ischiatică; ligamentul transvers

9
acetabular; membrane obturatorie; fundul caviţaţii acetabulare; labrul
acetabular; eminent iliopubical; spina iliacă antero inferioară; spina iliacă antero
superioară.

Fig. 3

Capul femoral
Este acoperit de un fibrocartilaj mai îngroşat în jumătatea superioară decât
în cea inferioară şi mai mult în centru decât la periferie. Foseta ligamentului
rotund nu prezintă cartilaj de acoperire. Limita periferică a învelişului
cartilaginos se poate delimita prin doua linii curbe, superioară şi inferioară, care
se revarsă spre col în asa fel încăt suprafaţa articulară este mai întinsă înainte şi
înapoi, decât în sus şi în jos.
Bureletul cotiloidian
Este un fibrocartilaj ce inconjoară cavitatea cotiloidă. El are în secţiune
formă de prismă triunghiulară si prezintă: o suprafată aderentă sau bazală prin
care se inserează de marginea acetabulului, o suprafaţă internă, concave,

10
articulară, în continuitate cu suprafaţa aeticulară a cavităţii cotiloide şi o faţa
externă convexa care dă inserţie capsulei articulare. Bureletul cotiloidian
acoperă scobitura ilio-pubiană si ilio-ischiatică, dar trece ca o punte peste
scobitura ischio-pubiană pe care o transformă într-un orificiu, căpătând în acest
loc denumirea de ligament transvers al acetabulului.

Mijloace de unire
Suprafeţele articulare sunt menţinute în contact prin sinovială, capsula articulară
întărită de ligamente, musculatura şi presiunea atmosferică.
Sinoviala
Imbracă fata profundă a capsulei articulare şi se reflectă la inserţiile coxale şi
femurale ale capsulei înconjurând suprafeţele articulare.
Capsula articulara
Are forma unui manson conoid, cu baza mare inserata pe coxal si baza
mica prinsa pe femur. Inserţia pe osul coxal se face astfel: pe faţa externă a
labrului acetabular si pe periferia sprâncenei acetabulare.
O privire de ansamblu asupra dispoziţiei capsulei articulaţiei şoldului ne
conduce la urmatoarele concluzii:
1. Capsula acopera în întregime faţa anterioară a colului femoral, pe
când din faţa posterioară a acestuia ea acoperă numai doua treimi mediale. O
consecinţa directa a acestei dispoziţii este faptul ca o fractura în treimea lateral a
colului femoral va fi intracapsulară în partea anterioara şi extracapsulară în
partea posterioara.
2. Trohanterul mare, fosa trohanterică mic râman în afara inserţiei
capsule.
3. Inserţia capsulei la mare distanţa de colul femoral permite efectuarea
unor mişcări ample si variate.
Ligamente

11
Capsula articulară este întărita înainte, înăuntru şi înapoi prin trei benzi
ligamentare cunoscute sub numele de: ligamentul iliofemural, pubofemural si
ischiofemural.
1. Ligamentul iliofemural sau ligamentul Bertin este cel mai puternic
ligament al articulaţiei. Are formă de evantai care acoperă faţa anterioară a
capsulei articulare si se înserează prin vârf pe spina iliacă anteroinferioară.
2. Ligamentul pubofemural situate pe faţa anterioară a articulaţiei se
înserează pe eminent iliopubiană, creasta pectineală si ramura superioară a
pubelui pe de o parte, iar de cealaltă, fibrele lui se termină fixându-se înaintea
trohanterului mic (o parte din ele se pierd in grosimea capsulei). Acest ligament
limitează abductia si rotatia externa.
3. Ligamentul ischiofemural situate pe faţa posteroinferioara a articulatiei.
El se insereaza pe ischion, înapoia si dedesubtul acetabului. De aici se indreaptă
în sus şi în faţa spre femur.
4. Ligamentul rotund este o lamă fibroasă, intraarticulară, de formă
triunghiulară. Ligamentului capului femoral i se atribuie o triplă importanţă:
a. contine vase nutritive pentru capul femoral, cu rol important în special
in perioada de osteogeneza;
b. fiind încojurat de sinoviaola, el măreste suprafaţa de secreţie a acestei
membrane;
c. prin mişcările lui contribuie la răspândirea sinoviei pe suprafeţele
articulare.

Muşchii ce intervin în articulaţia coxofemurală (fig. 4)


A. Faţa anterioară
1. Muşchiul bolduit (iliopsoase).
Acţiune: acţiunea principal o are asupra articulaţiei coxofemurale, este cel
mai important flexor al coapsei pe bazin; pe langă acţiunea principal de flexor,

12
iliopsoasul mai are o acţiune secundara de rotaţie a coapsei, iar spre sfârşitul
fazei de pendulare gradează extensia coapsei pe bazin.
2. Muşchiul drept anterior
Acţiune: flexor al coapsei pe bazin.
3. Muşchiul croitor
Acţiune: flexor al gambei pe coapsa şi flexor, abductor şi rotator extern al
coapsei pe bazin.
B. Faţa superioară
1. Muşchiul fesier mijlociu
Acţiune: este un puternic abductor si rotator înauntru.

Fig. 4

C. Faţa posterioară
1. Muşchiul piriform

13
Acţiune: ca si ceilalţi muşchi, pelvi-trohanterieni,roteşte coapsa în afară.
Daca coapsa este flectată, este un abductor al acesteia. Ca si abductorul intern
este un stabilizator posterior al şoldului.
2. Muşchiul gemeni pelvieni
Acţiune: sunt rotator în afară.
3. Muşchiul obturator intern
Acţiune: puternic rotatorin afara al coapsei.
4. Muşchiul obturator extern
Acţiune: rotator în afară dar datorită poziţiei sale sub colul femoral este un
veritabil coaptator articular, fiind principalul stabilizator inferior al şoldului.
5. Muşchiul patratulcrural
Acţiune: puternic rotator în afară al coapsei.
6. Muşchiul fesier mare

D. Faţa inferioară
1. Muşchiul pectineu
Acţiune: este adductor al coapsei, flexor şi rotator în afară.
2. Muşchiul adductor. Adductorul mijlociu şi adductorul mare
Acţiune: sunt adductori ai coapsei şi foarte slabi rotator în afară.
E. Faţa externă
Faţa externă a şoldului este acoperită de expansiunea aponevrotică a
fasciei late denumită si bandeleta lui Massiat.
Acţiune: este abductor şi flexor al coapsei. Prin conexiunile pe care le are
cu fesierul mare, ajută la menţinerea poziţiei verticale la tendinţa de cădere
înainte. prin presiunea exercitată asupra trohanterului împinge capul în
articulaţie devenind stabilizator extern al şoldului.
Inervaţia şoldului
Inervaţia senzitivă a capsulei articulare este depedenta de 3 teritorii
nervoase:

14
1. Ramura profunda a nervului
2. Nervul crural
3. Nervul sciatic

15
2. Coxartroza

a. Definiţie
Coxartoza reprezintă reumatismul degenerative al şoldului fiind o afecţiune
invalidantă ce a devenit din ce în ce mai frecventa prin creşterea mediei de vârsta.
Prin definiţie, coxartroza este o artropaţie cronică a şoldului, dureroasă şi
deformanta, caracterizată morfopatologică prin alterarea distructivă a cartilajului
articular, asociată unor leziuni proliferative ale ţesutului osos subcondral.
Această afecţiune manifestă o uşoară preferinţă pentru sexul feminin, la care
predomină net diversele forme de displazie congenital de şold.
Formele secundare se manifestă în general mai precoce, între 40-60 ani,
decât formele primare, dupa 60 ani.

b. Clasificarea coxartrozelor
Stadiul1: cap femural sferic (sau usor aplatizat), pensare articulară şi
congruentă articulară.
Studiul2: capul femoral şi-a pierdut sfericitatea cu înfundarea zonei portante,
interlinier articulară congruent sau discret incongruentă.
Studiul3: cap femoral deformat, interlinie articulară pensată, nereglată,
discongruentă cu condensarea cotilului şi subluxaţia capului.
Studiul 4: cap femoral foarte deformat cu imagine “în picătura”, distracţia
interliniei articulare. Cotilul apare incontinient, cu condensări şi geode. Raportul
cap-cotil se prezintă ca o subluxaţie.

16
c. Etiologie
Etiopatogenie
A. Coxartoza primitive (primară, esenţială sau indiopatică) evoluează în
absenţa unei cauze decelabile, încadrându-se într-un proces artrozic degenerative
general, localizat la articulaţia şoldului concomitent cu alte localizări articulare. Ea
reprezinta 45% din cazurile de coxartroză.
B. Coxartrozele secundare (55% din cazuri) se dezvoltă pe fondul unei
cauze locale preexistente care modifică anatomia articulară, afectează circulaţia
capului femoral sau creează distrecţii locale. Aceste coxartroze sunt de obicei
unilaterale, iar când sunt bilateral nu au simetrie perfecta în aspectul radiologic sau
în simptomatologie clinica.
Factori cauzatori
 Frecventa coxartrozei este destul de mare şi ea creşte o data cu înaintarea
în vârstă.
 Rasa, climatul, modul de viata nu par să influenţeze frecventa coxartrozei.
 Multe din cazurile cu leziuni radiologice de artroza raman clinic mute.
 Malformaţii ileocoxofemurale este o malformaţe subluxantă a şoldului
este mai frecventă la femei, unde poate îmbrăca un caracter ereditar şi
familiar. Este o formă minoră a luxaţiei congenital a şoldului, între ele
existând multiple forme intermediare. Malformaţia subluxanta congenital
este frecvent bilateral.
 Traumatismele: marile traumatisme ale şoldului; fracturile colului femoral
în special cele subcapitale, luxaţia traumatic a şoldului, marile contuzii ale
şoldului făra fracture decelabile, fracturile cervical incomplete care pot
trece neobservate se complică frecvent cu coxartroza.
 Coxitele infecţioase subacute şi cornice: leziunile cartilaginoase şi
osteocartilaginoase pot genera coxartroza. De asemenea, coxitele
reumatismale cornice, cele din poliartrită cronică reumatismală, de
exemplu, se pot complica cu reactive artrozică secundară.

17
 Osteocondrita disecantă a şoldului: afecţiune caracterizată prin leziuni de
osteonecroză subcondrală, evoluează obişnuit spre coxartroză.

Cauze favorizante
În afară de aceste cauze generatoare de coxartroză se mai pot lua în
considerare unele cauze favorizante cum ar fi: profesiunea, dezechilibrarile statice
ale bazinului consecutive inegalitaţii membrelor inferioare genu valg esenţial sau
varum, scoliozele lombare care prin tulburarea mecanicii articulare pot antrena
dezvoltarea coxartrozei. Este de remarcat şi faptul că toate afecţiunile unei
articulaţii coxofemurale determină un surmenaj funcţional al articulaţiei opuse,
expusă la o uzură prematură.

d. Diagnostic clinic (simptomatologie)


Simptomatologie clinică
Cauzele determinate de coxartoză sunt în principal constituite de:
- Durere
- Redoare articulară (rigiditate)
- Impotenţa funcţional
Tulburarile survin de obicei insidious.
1. Durerea- iniţial apare după solicitări mecanice marcate, poziţii
monotone, prelungite, în ortostatism, şi care, progresiv începe să însoţească
pacientul în cursul zilei; perioadele indolore sunt din ce în ce mai redus peste zi dar
pentru ca durerea în coxartroză este de tip mechanic, ea se va calma dupa repausul
nocturn. Dupa o perioadă de repaus sau imobilizare sunt prezente dificultăţi la
reluarea mişcării; totuşi redoarea dupa imobilizarea de repaus dispare rapid.
În evoluţia coxartrozei durerea este factor perturbator în desfăşurarea
mersului, indicând mersul protective pentru şoldul afectat, cu pasul scurt şi balans
pentru a încărca mai puţin capul femoral. Acest mers iniţiat prin durere
18
declanşează treptat un lanţ de decompensări de tip muscular , dynamic, inflamator,
static, ajungându-se la restrângerea marcată a ariei de mers.
Durerea este determinată de modificările şi articulare şi periarticulare şi are
iradiere inghinală, peritrohanteriană, în fesa sin pe faţa anterioară şi/ sau medial a
coapsei în genunchi-,,şoldul care ţipă în genunchi”- ce pot determina suspectarea
eronată a unei leziuni a genunchiului.
2. Redoarea articulară
Şoldul prezintă o limitare articulară progresivă cu tendinţă la dezvoltarea
unor poziţii vicioase (flexum de sold în rotaţie externă)
Iniţial, limitarea mobilitaţii articulare este dată de răspunsul articular
antalgic prin apărare musculară periarticulară la mobilizarea şi încarcarea
dureroasa.
Redoarea şi poziţia vicioasă instalate la nivelul şoldului au ecou asupra
segmentelor articulare supra şi subiacente şoldului. Astfel în lanţul cinematic al
membrului inferior se dezvoltă concomitent şi progresiv afectări la nivelul coloanei
lombo-sacrate, pe genunchiul homolateral dar şi pe şoldul şi genunchiul
contralateral prin suprasolicitare compensatorie.
Examenul funcţional obiectiv se va aprecia prin:
- examenul clinic in clinostatism, notând atât simetria membrelor inferioare
(lungimea segmentelor, volumul, aspectul) cât şi atitudinile spontane ale şoldului
afectat ( flexum şi rotaţia externă);
- examenul clinic în ortostatism apreciază;
- modificările de statică, punând în evidenţă atitudinea vicioasă în flexum,
rotaţia externă a şoldului;
- inegalitatea de lungime a membrelor inferioare cu basculare de bazin;
- examenul static al piciorului, genunchiului (cu sau fara flexum) şi coloanei
(aprecierea lordozei lombare);
- testare a posibiliţăţii poziţiei ghemuit- frecvent incomplete prin durere şi
redoare articulară sau imposibilă;

19
Toate aceste mişcări ale articulaţiei coxofemurale se executa în jurul axei de
mişcare şi se materializează în trei varietăţi principale: flexia-extensia; abducţia-
adducţia; circumducţia şi rotaţia.

Criterii de susţinere a diagnosticului


a) Examenul clinic- semne subiective şi obiective;
b) Investigaţii paraclinice- examen radiologic, probe de laborator.

a) Examenul clinic
Semne subiective şi obiective
Debutul bolii este insidious. Durerea apare insidious ca o fatigabilitate cu
intensitate crescândă. Durerea este tip mecanic, este agravată de mers, de sprijin
prelungit, de oboseală şi este calmată de repaus. Rar unii bolnavi au dureri
nocturne. Impotenţa funcţional este de intensitate variabilă, la inceput fatigabilitate
precoce la alergare sau la urcatul scărilor, apoi ca o jena ce-l împiedică sa-şi lege
şireturile pantofilor, sa-şi încrucişeze picioarele, şchiopătarea apărând în general
dupa 2-5 ani de evoluţie.
Semne obiective:
Bolnavul se examinează în mers, stând în picioare. La mers putem observa
şchiopătarea,bolnavul evitând să se sprijine pe membrul inferior afectat, o pozitie
vicioasă, cu membrul inferior în uşoară flexie, adus şi rotat extern, coborârea
pliului fesier, atrofie muscular.
În decubit la examinarea mobilitaţii articulaţiei coxofemurale se remarca o
limitare dureroasa a flexiei coapsei pe bazin abductiei şi rotaţiei. În decubit ventral
observăm şi limitarea extensiei coapsei. Semnele locale de inflamaţie lipsesc.
Investigaţii paraclinice - examen radiologic, probe de laborator
Se efectueaza examenul de faţă al bazinului ortostatism, iar pentru
aprofundare sunt necesare radiografii şi din alte incidente.
Radiografia standard arată de partea afectată:
 Osteofitoza pe zonele, marginale ale capului femoral;

20
 Osteoscleroza cu osteocondensare de o parte şi de altă a pensarii în zona
de presiune maximă;
 Osteoporoza sub forma de geode în capul femoral.
Diagnostic pozitiv
Se bazează pe anamneză, examen clinic şi examen radiologic, precizând
de la început forma clinică( primitive sau secundară) deoarece coxartroza
secundara poate beneficia de tratament ortopedico-chirurgical precoce.
Diagnostic diferenţial
De departe cel mai important diagnostic deferenţial este coxartroza
coxită.
Alte diagnostic diferenţial se fac cu sciatică (atunci când e vorba de o
durere posterioară a fesei şi coapsei) la care manevrele de elongaţie a sciaticului
sunt positive.

e. Evoluţie
Evoluţia este lenta, progresivă cu impotent funcţional ce se accentuează în
timp determinând invaliditatea dupa 7-15 ani de evoluţie. Datorită intensificării
durerii se reduce progresiv perimetrul de mers, poate apărea hipotrofie muscular,
bolnavul resimţind necesitatea sprijinului în baston. De cele mai multe ori
coxartroza iniţial unilateral devine bilateral prin suprasolucitare excesivă a
coxofemuralei opuse.

f. Tratament
Deşi terapia de baza este chirurgicală, celelate metode medicale, zide
adjuvante, au un rol de releu sau consolidare a rezultatelor post- operatorii.
Menajarea soldului
- scaderea ponderală şi evitarea purtării greutaţilor reduce încărcarea
şoldului

21
- purtarea unei cârje sau a bastonului reduce încărcarea şoldului cu cca. 20-
30 kg.
- reducerea mersului pe jos au mai bine recomandarea de a merge cu
bicicleta decât pe jos
- repaus în decubit, la jumatatea zilei de cca. 1 h ceea ce despovărează şoldul
In coxartroză, tratamentul kinetologic urmareşte:
 Combaterea durerii
 Refacerea stabilitaţii şoldului
 Tonifierea musculaturii
 Refacerea mobilitaţii
 Reluarea mersului
Medicaţi analgezica
 Antiinflamatoare şi decontracturante: paracetamol
 Antiinflamatoare nesteroidien: fenilbutazonă
 Medicamente decontracturante (miorelaxante): clorzoxsazona,
mydocalm, myolastan
Aceste tipuri de medicaţie pentru kinetoterapiei să acţioneze, ameliorează
calitatea vieţii pacientului, permit decontractura muscular şi lupta contra
atitudiniilor vicioase.
Medicaţia cortizonică
Este contraindicate atat general, cât mai ales local, la infiltraţii
Infiltraţiile intra sau periarticulare cu corticoizi pe lângă acţiunea nefasta,
distructivă asupra cartilajului ( ce agraveaza leziunile de artroza), cresc mult riscul
de infecţie postoperatorie.
Pentru intervenţiile chirurgicale ce utilizează implanturi, riscul este enorm,
motiv pentru care infiltraţiile sunt total interzise în tratamentul cazurilor cu
perspective chirurgicale.

Tratamente chirurgical

22
Este momentul central terapeutic, atât în cazuri de preartroză, având rol
corector al viciilor arhitectonice şi profilatic pentru artroză, cât şi în toate formele
şi stadiile de coxartroză constituite.

Protezele totale
Artroplastia prin endoprotezare poate fi definite ca o terapie de elective, ca o
intervenţie de chirurgie reconstructive, cu sacrificiu osos şi înlocuire protetică a
componentelor articulare, vizând în final restaurarea mobilitaţii articulare şi a
funcţionării normale a muşchilor, ligamentelor şi a celorlalte structure
periarticulare, care controlează mişcarea articulaţiei.
Implantul protetic este un dispozitiv permanent, utilizat în tehnica
chirurgicală de implantare, cu rol de restabilire a geometriei şi calitaţii de susţinere
a interfeţei articulare.
Scopurile artroplastiei prin endoproteza sunt simple:
 Alinarea suferinţei bolnavului prin dispariţia durerii
 Recuperarea mobilitaţii şi stabilitaţii articulare
 Corectarea deformaţiilor existente
Nu incape nici o îndoială că artroplastia cu implantarea unei endoproteze din
material biocompatibile este o intervenţie de chirurgie reconstructivă, de primă
intenţie, care oferă mari şanse de reuşită pe termen mediu si lung.

Examenul paraclinic
Pregătirea preoperatorie presupune realizarea unui bilanţ biologic riguros. În
afara hemoleucogramei, a vitezei de sedimentare a hematiilor, a probelor hepatice
şi a celorlalte constant sanguine ( glicemie, creatinina etc), precum şi a examenului
de urină, se recomandă şi efectuarea unei radiografii pulmonare şi a
electrocardiogramei.
O urocultura de rutina se va efectua la cea mai mica suspiciune de infecţie
urinara.

23
Evaluarea preoperatoerie corecta este importantă si nu pentru anticiparea
complicaţiilor generate de substanţele anestezice sau alte medicamente, mai ales
când există afecţiuni cardiac, pulmonare, hepatice s- au renale grave.
Anemia sau nivelul scăzut de potasiu trebuie, de asemenea, corectate.
Pacientii care au beneficiat de un tratament cu steroizi pot necesita
administrarea intravenoasă a acestora înainte, în timpul şi dupa intervenţia
chirurgicala. Medicaţia antiinflamatorie trebuie întreruptă cu cateva zile înaintea
interventiei.
Artoplastia totala de şold cauzează, de regulă, o pierdere de sânge de 500-
1500 ml în timpul intervenţiei chirurgicale. De aceea transfuzia este necesara la
majoritatea pacienţilor. Riscurile legate de transfuzie sunt eliminate prin efectuarea
testelor de compatibilitate (grup sanguine, Rh).
Intervenţia se realizeaza cu anestezie generala intravenoasă şi intubarie
orotraheală, dar se poate efectua şi anestezie rahidiană sau bloc epidural, alegerea
bazându-se pe existenţa unor probleme medicale specifice.
Tratamentul antibiotic profilactic se efectueaza atât pre cât si postoperator.
Cu 12 ore înaintea intervenţiei se administreaza un anticoagulant, de regula
o heparină fracţionate în raport cu parametrii coagularii (Tc, Ts, Tq) investigate
anterior operaţiei. Acest tratament anticoagulant se va continua pâna la mobilizarea
totală a pacientului operat.

Pregatiri preoperatorii
Asepsia sălii de operaţie în care se va efectua artroplastia este crucial din
urmatoarele motive:
 Infecţiile postoperatorii dupa artroplastii pot fi letale
 Contaminarea prin aer sau prin contact a plagii operatorii poate fi mai
gravă în aceste cazuri
În pacient rămâne o mare cantitate de material străin implantat, ceea ce
produce organismului un stres suplimentar.

24
Prin definiţie, sursa de contaminare endogena o reprezinta chiar pacientul.
De aceea prepararea preoperatorie a bolnavului trebuie sa fie dubla:
Generala: prin detectarea şi eradicarea cu cateva saptămâni înainte de
intervenţie a focarelor infecţioase latent (infecţiii cutanate, stomatologice, O.R.L.,
ginecologice, urinare, digestive)
Locala: prin spălarea şi dezinfectarea pielii, baie în seara dinaintea
intervenţiei, îndepărtarea pilozitaţii în zona operabila, sondaj vezical.
Aseptizarea intregului membru inferior în momentul intervenţiei,
completeaza gama măsurilor preventive pentru combaterea contaminării. În acest
scop se badijoneăză îndelung şi pe întreaga suprafaţa cu iod sau betadină membrul
afectat.
Izolarea marginilor tegumentului incizat cu ajutorul unor folii adezive
plastic şi utilizarea unor câmpuri chirurgicale sterile, manuşi neabsorbante, pot
contribui la prevenirea acestui gen de contaminare endogenă.
Sursele de contaminare bacteriană exogenă sunt reprezentate de: personalul
sălii de operaţie, instrumentar incorect sterilizat, manuşi perforate şi aerul
condiţionat.
Rata infecţiilor de natura exogenă s-a redus sub 1% datorită utilizării sălilor
de operaţie convenţionale, puternic aseptizate cu soluţii specific şi lampi cu U.V.
Instalarea bolnavului
Trebuie, deci, acordată cea mai mare atenţie la instalarea bolnavului, evitând
totodată orice compresie vasculară produsă de aparatul de fixare.
Membrul inferior, jumătatea inferioară a trunchiului şi perineul sunt larg
badijonate cu alcool iodat sau betadină, câmpuri utlizate fiind specific intervenţiei,
incizia fiind longitudinal, externă, lungă de aproximativ 20 cm, centrată pe vârful
marelui trohanter.

Ingrijiri postopetatorii şi tratament recuperator


În perioada postoperatorie imediată, soldul este într-o abducţie de
aproximativ 15 grade, în timp ce pacientul îşi revine dupa anestezie. În acest scop

25
se utilizează o pernă triunghiulară ce menţine abducţia şi previne o flexie excesivă.
Dispozitivul ajută şi la întoarcerea pe partea opusă, dar limitează mişcarea
independent într-un anumit grad.
Majoritatea pacienţilor se simt bine şi pot începe exerciţii de recuperare din
prima zi postoperator. Se execută precoce exerciţii de respiraţie profundă,
contractâţii izometrice ale cvadricepsilor şi usoare mişcări de rotaţie la planul
patului.
În a doua zi postoperator, pacientul stă la marginea patului sau într-un
scaun în poziţie semiculcată, cu una sau 2 perne, care previn flexia excesivă. O altă
pernă aşezată între coapse limitează aducţia şi rotaţia internă.
Deoarece perioadele de şedere nu sunt confortabile şi duc la apariţia
contracturii în flexie, ele vor fi limitate şi crescute progresiv cu cate ½ h.
Exerciţiile de mers pot începe în cea de a 3-a zi posteoperator, majoritatea
pacienţilor având nevoie de un cadru pentru a-şi menţine stabilitatea. Exerciţiile de
mers se efectuează obligatoriu în serviciul medical, recuperarea mai complexă
urmând a fi executată ulterior în cabinetele de kinetoterapie.
Pacientul poate fi externat atunci când poate urca şi coborâ singur din pat şi
poate urca căteva trepte. El va primi un set de instrucţiuni şi exerciţii fizice ce
trebuiesc efectuate la domiciliu.
În primele 6 săptămâni dupa operaţie, pacienţii sunt instruiţi să folosească
o toaletă cu scaun înălţat, un baston pentru sprijin în mers şi să revină la control la
3-6-12 luni şi apoi anual. Mulţi pacienţi se pot întoarce la serviciu dupa 3 luni, în
activitaţi care nu necesită efort fizic sporit.

Complicaţiile artroplastiei protetice de şold


Tromboza venoasa profunda
Profilaxia cu heparine cu greutate molecular mică, administrate subcutanat a
intrat în uz curent, fiind unanim acceptată. Măsurile preventive trebuie stabilite în
perioada preoperatorie, pacientul trebuind să poarte ciorapi antiembolici pe

26
membrul inferior neafectat şi ambele membre inferioare trebuie tratate cu
compresiune mecanică intermitentă în timpul intervenţiei.
Dupa operaţie, heparină fracţionate este tratamentul de elective al
trombozei venoase profunde. Riscul de tromboză dispare în a 21- a zi postoperator
Luxaţia dupa artroplastia totală
Risc crescut de luxaţie (1-8%) îl prezintă:
 Sexul feminine
 Pseudoartroza osteotomiei trohanteriene
Frecvent, luxaţia apare în primele 6 săptămâni postoperator şi este cel mai
adesea rezultatul nerespectării de către pacient a indicaţiilor din programul
postoperator.
Fractura sau perforaţia
Poate avea loc la nivelul diafizei femurale sau în ramurile pubisului.
Osteosinteza fracturii este tratamentul de elective.
Paraliziile nervoase
Nervul sciatic este cel mai frecvent implicat, ramura peronieră fiind cea mai
expusă riscului, datorită întinderii sau compresiei produse prin luxarea
componenţei femurale ( a protezei) şi extruzia cimentului.
Recuperarea funcţiei motorii în spital este de prognostic bun, aceasta
producându-se aproximativ într-un an şi jumatate- doi.
Infecţia
Avand în vedere consecinţele grave ale infectării protezei, este de dorit să se
practice profilaxia preoperatorie, deoarece implanturile din artroplastia şoldului
sunt corpuri străine de mari dimensiuni care întreţin şi agravează sepsisul.
Alte măsuri ce ţin de pregătirea preoperatorie a bolnavului, scurtarea
timpului intervenţiei şi evitarea contaminării intraoperatorii a plagii, precum şi
antibioterapie pre, intra şi postoperatorie.
Supravegherea atentă a pacientului în această perioadă de către personalul
medical şi urmărirea semnelor de infecţie: durere, aspect local modificat,
leucocitoză, febră sau pozitivarea prelevatului din drenajul plăgii, permit în

27
principiu identificarea precoce a infecţiei profunde şi luarea urgentă a măsurilor
care se impun: antibioterapie în doze terapeutice mari, în multipla asociere, ţintită
şi prelungită până la normalizarea probelor biologice (VSH, leucograma),
depridare precoce, drenaj al hematoamelor etc.

28
3. Rolul autonom și delegat al asistentului medical
în îngrijirea pacientului cu cataractă avansată

Internarea in spital
Internarea in spital constitue un eveniment important în viaţa bolnavului cu
coxartroză, deoarece el se desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit să recurgă
la ajutor. Această situaţie împreună cu boala îi creează anumite stări emoţionale de
care personalul medical trebuie să ţină seama, menajându-l cât mai mult.
Primul contact cu bolnavul este hotărâtor pentru câştigarea încrederii lui,
factor indispensabil pentru realizarea unei colaborări sincere între bolnav şi
personalul medical, în vederea restabilirii stării de sănătate a acestuia
Accesul bolnavului în spital se face prin camera de gardă. Bolnavul este
ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe patul de consultaţie, pentru a fi examinat de
medicul de gardă, în vederea stabilirii diagnosticului de internare.
Bolnavul cu coxartroză se internează prin programare pe baza biletului de
internare emis de medicul din policlincă. Bolnavul este înregistrat în registrul de
internări, tot aici se completează foaia de observaţie clinică şi datele de identitate,
numarul de salon, diagnosticul de internare. În foaia de temperatură sunt trecute
diureaza, lichidele îngerate, scaunele, dieta şi funcţiile vitale: puls, tensiune
arterial, temperatură şi respiraţie.
Hainele bolnavului vor fi supuse deparatizării şi dezinfectării înainte de
înmagazinare. Bolnavul, îmbrăcat în ţinută de spital: pijama, capot, papuci, este
condus în secţia de ortopedie.
Asigurarea condiţiilor de spitalizare
Asistenta medicala asigură primirea bolnavului internat şi se îngrijeşte de
acomodarea acestuia la condiţiile de spital, scopul fiind vindecarea şi asigurarea de
condiţii care să ridice forţa de apărare a organismului.
Regimul therapeutic de vindecare urmăreşte izolarea bolnavului de conditiile
negative ale mediului care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza sistemul

29
nervos central. De aceea bolnavii nou ajunşi pe secţie vor fi cazaţi în saloane cu
pacienţi a caror stare de sănătate prezintă o evolutie favorabilă, curate, zugrăvite cu
culori deschise, odihnitoare, cu illuminat difuz şi indirect.
De asemenea, se va ţine cont de condiţiile de asepsie şi antisepsie, evitându-
se astfel contaminarea bolnavului cu agenţi patogeni. Temperatura în salon trebuie
să fie de aproxinativ 19-21 grade Celsius şi umidificarea aerului 60-65%. Vor fi
înlăturaţi factorii iritanţi vizuali, olfactivi, auditivi care produc excitaţii negative
prin aerisirea de cel puţin doua ori pe zi, menţinerea în stare de curaţenie a
mobilierului şi pardoselii.
Se aduce la cunoştinţa pacientului regulamentul de ordine interioară care
cuprinde atât îndatoririle bolnavului cât şi drepturile lui pe perioada spitalizării.
Orele de odihnă vor fi respectate cu stricteţe iar mesele vor fi servite dupa un orar
anume.
Bolnavul trebuie să declare toate simptomele legate de boală, să se supună
prescripţiilor medicale, iar în timpul vizitei medicale va trebui să stea linistit in pat.
Asistenta participă la vizita medicală, consemnează şi asigură îndeplinirea tuturor
recomandărilor medicale privind igiena bolnavului, dieta alimentară, recoltarea
produselor biologice pentru efectuarea analizelor de laborator, adminstrarea
tratamentelor prescrise de medic.
Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi
În condiţiile spitalizării, patul reprezinta pentru bolnav spatiul în care îşi
petrece majoritatea timpului din boală şi convalescent şi de aceea trebuie să fie
comod, de dimensiuni potrivite, accesibil din ambele parţi, uşor de manevrat, uşor
de curaţat, pentru ca îngrijirile, investigaţiile şi tratamentele aplicate să nu fie
împiedicate.
Pregatirea patului şi accesoriile lui
Tipul de pat utilizat în secţia ortopedie este orthopedic, articulate şi prevăzut
cu urmatoarele accesorii:
 Saltele ortopedice;
 Saltele pentru prevenirea escarelor;

30
 Perne;
 Cearceafuri, feţe de pernă;
 Muşama, aleză.
Auxiliar: - aparatoare lateral;
-masă adaptabilă;
-scripete ajutător pentru ridicarea pacientului.
Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul în pat
În cazul bolnavului de coxartroză, după intervenţia chirurgicală, starea
generală nu permite ridicarea lui din pat. În funcţie de capacitatea pacientului de a
se mobiliza, schimbarea lenjeriei de pat se poate realiza în lungime şi în laţime
când pacientul poate fi sprijinit în poziţia sezând.
Asigurarea igienei personale corporale şi vestimentare a
pacientului
Pentru menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de curaţenie în
vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor
pielii, pentru asigurarea unei stări de confort, la internare i se dă posibilitatea
pacientului să faca baie sau duş, iar in timpul spitalizării se face duş de două
ori pe săptamână.
Baia generală va fi efectuată obligatoriu înaintea intervenţiei
chirurgicale şi la externare, asistenta medicală având rolul de a supraveghea
bolnavul astfel încât să nu se producă nici un incident.
Efectuarea toaletei pe regiuni a pacientului imobilizat
Postoperator, datorită stării sale fizice alterate se impun toaleta pe regiuni a
pacientului. Asistenta asigura condiţiile de prevenire a curenţilor de aer şi
intimitatea pacientului executând baia în urmatoarea ordine: faţă, gâtul, membrele
superioare, partea anterioara a toracelui, regiunea abdominal, partea posterioară a
toracelui, membrele inferioare, organele genitale şi regiune perianală.
Efectuarea toaletei cavitaţii bucale se face de către pacient, aiutat să stea în
poziţie semişezând, fiind servit cu ustensilele necesare.
Observarea poziţiei pacientului în pat

31
Bolnavul cu coxartroză poate adopta o poziţie vicioasă datorită durerii şi
modificarilor apărute la nivelul articulaţiei coxofemurale.
Poziţia antalgică adoptată de bolnav poate produce modificări semnificative
la nivelul altor articulaţii sau a coloanei vertrebale, de aceea se impune corectarea
permanentă a viciilor postural.
Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului
Preoperator, bolnavul se poate mobiliza singur (activ) nefiind nevoie de
îngrijiri special decât, eventual, un baston.
Poziţia bolnavului operat este decubit dorsal, lateral pe partea neafectată.
Schimbarea pozitiei bolnavului se face astfel: bolnavul se prinde précis, singur, cu
toată mâna, asezând palma pe suprafa corpului protejând regiunea dureroasă;
aşezarea asistentei cât mai aproape de pat cu picioarele depărtate, genunchii flectaţi
şi coloana vertical uşor aplecată.
Scopul mobilizării este mişcarea bolnavului pentru a preveni complicaţiile
ce pot aparea datorită imobilizării prelungite, din cauza presiunii exercitate asupra
ţesuturilor cuprinse între planurile osoase şi suprafaţa dură a patului. Mobilizarea
cuprinde exerciţii pasive şi active pentru refacerea mobilitaţii articulare, stimularea
circulaţiei sanguine şi prevenirea trombozelor.
Mobilizarea se face din 2 în 2 ore şi se consemnează în foaia de temperatura.
Mobilizarea active se reia la indicaţia medicului sub supravegherea strictă a
asistentei.
Captarea eliminărilor
Are drept scop observarea caracterelor fiziologice şi patologice ale
dejecţiilor.
Materiale necesare: - paravan, muşama, aleză;
-plosca, bazinet urinar;
-tavită renală;
-materiale pentru toaleta mâinilor şi manuşi.
Se urmăreşte: - captarea materiilor fecale şi notarea în foaia de temperatură (I-
normala, X-mucos, P-puroi, S-sanguinolent, M-melenă)

32
-captarea urinei
-captarea vărsaturilor (apar frecvent la întoarcerea bolnavului din
sala de operaţie)

Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative


Functii vitale
Respiraţia
Asistenta medicala va urmari: frecvenţa, tipul respirator, simetria mişcarilor
hemitoracelor, ritmul. Se notează pe foaia de temperatura zilnic. La bolnavii cu
coxartroză nu sunt modificari legate de respiraţie, decât în cazul celor care prezintă
afecţiuni colaterale.
Pulsul
Asistenta medicala va urmari: frecvenţa, ritmul, volumul şi tensiunea
pulsului, celeritatea. Pulsul se măsoară dimineaţa şi seara şi se notează pe foaia de
temperatură.
Temperatura
Se masoara dimineaţa la 08:00 şi seara dupa 17:00 şi se notează în foaia de
temperatură.
În cazul pacientului operat, creşterea temperaturii ne indică apariţia unei
infecţii la nivelul plagii sau la proteză.

Functii vegetative
Diureza
Colectarea urinei începe cu un orar fix pe o perioada de 24 de ore. Diureza
se notează zilnic în foaia de temperatură. Alături de diureză se notează şi cantitatea
de lichide ingerate, pentru stabilirea raportului ingestie/excretie.
În cazul bolnavilor cu coxartroza, diureza nu prezintă modificări decât
atunci când există şi afecţiuni preexistente.
Tranzitul intestinal

33
Urmarirea lui este inclusă în atribuţiile asistentei, care îi va administra un
regim igienodietetic de preventive a constipaţiei, instalată ca efect al imobilizării.
De asemenea se pot administra purgative sau clisme evacuatorii.
Primul scaun spontan are loc în general în ziua a3 a postoperator.
Urmarirea pacientului
Uneori, expresia feţei poate traduce durere, anxietate, deprimare, optimism,
interes/dezinters fată de boală.
Tegumentele
Pot fi, de asemenea, palide, eritematoase, transpirate sau uscate în funcţie de
starea pacientului.

Alimentaţia bolnavului
Bolnavii supraponderali vor beneficia de un regim hipocaloric, sărac în
glucide şi lichide astfel încât să nu se ajungă la o suprasolicitare a articulaţiilor deja
afectate.
Postoperator, pentru a evita apariţia problemelor de transit intestinal, în
primele 24h dupa apariţia gazelor, bolnavul va avea un regim lichid şi semilichid.
Completarea deficienţelor alimentare şi de hidratare se va efectua perfuzabil.
La 2-3 zile postoperator, pacientul îsi poate relua alimentaţia normal.
În stări de febrilitate, aportul de glucide va fi marit cu 5%, iar daca bolnavul
are hipertensiune arterial I se recomandă regim alimentar hidos Bolnavul de
coxartroza care nu prezintă modificari de metabolism (obezitate, diabet zaharat) va
avea un regim normocaloric împarţit în : mic dejun, prânz şi cină. Bolnavul operat
cub coxartroză este alimentat la pat, primind multe suplimente de lactate şi
brânzeturi pentru fortificarea sistemului osos.

Administrarea medicamentelor
Caile de administrare a medicamentelor în cazul bolnavului cu coxartroza
sunt:
- calea digestivă: tablet, drajeuri

34
- cale parenterală: injecţii intradermice, subcutanate, intramusculare,
intravenoase.
Calea de administrare este aleasă de medic în funcţie de scopul urmărit.
Prescrierea se face în foaia de observaţie şi trebuie să cuprindă: numele
medicamentului, cantitatea şi concentraţia, calea de administrare, ora şi durata
tratamentului, administrarea în raport cu alimentaţia.
Asistenta verifica calitatea medicamentului, integritatea, culoarea,
opalescent soluţiilor, termenele de valabilitate, respectă măsurile de asepsie şi de
igienă pentru prevenirea infecţiilor nozocomiale.
Hidratarea organismului: la bolnavul cu coxartroza se realizează prin
perfuzie urmareşte efectul prelungit, hidratarea şi mineralizarea organismului,
completarea proteinelor sau a altor component sanguine.

Recoltarea produselor bilogice şi patologice


În vederea recoltarii se explica bolnavului necesitatea tehnicii, modalitatea şi
colaborarea pe care trebuie să o acorde.
- hemoleucograma: eritrocite, hemoglobin, leucocite, trombocite
- ionograma: Na+, K+, Cl-, Ca++
- coagulograma: fibrinogem, timp de protombină, timp de sângerare, timp de
coagulare
- glicemie
- uree
- acid uric
- creatinina
- transaminaze: TGP,TGO
- urocultura
- exudat faringian

Pregătirea preoperatorie şi înngrijirea postoperatorii


Preoperator

35
 Bolnavul nu mănâncă cel putin 12h înainte de intervenţie
 Se efectuează clismă evacuatorie
 Baia general este obilgatorie
 Se îndepartează protezele dentare
 Bijuteriile vor fi predate familiei
 Se îndepărtează lacul de unghii şi rujul pentru a putea depista semnele de
cianozare
 Se administrează medicaţia preanestezică indicată de medical anestezist
 Asistnta va cauta să înlăture starea de anxietate încurajând pacientul
 Pacientul e transportat la sala de operaţie unde este predate asistentei de
anestezie împreună cu documentele

Îngrijirile postoperatorii
Îngrijirile postoperatorii încep imediat după intervenţie şi durează până la
vindecarea completă, urmărind restabilirea funcţiilor organismului, asigurarea
cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea complicaţiilor.
După intervenţie, pacientul e transfer la secţia Anestezie şi Terapie Intensivă,
iar la trezire se reîntoarce în salon în patul său. Transportul se va face în decubit
dorsal. Asistenta va urmări faciesul, respiraţia, pulsul, perfuzia, tensiunea arterial
în primele 2h din 15 în 15 minute, iar urmatoarele 6 ore, din 30 în 30 de min.
Patul este prevăzut cu muşama fără pernă. Asistenta supraveghează coloraţia
pielii, unghiile, starea de agitaţie sau de calm a bolnavului, să servească mâncarea
la pat. Mobilizarea e precoce, plaga va fi protejată cu pansament steril care va fi
schimbat în fiecare zi.
Deoarece bolnavul cu coxartroză nu se poate deplasa şi are dureri, asistenta
îl va ajuta în efectuarea nevoilor fiziologice, la schimbarea poziţiei în pat pentru
prevenirea escarelor şi îi va administra medicaţia prescrisă de medic.

Examinarea pacientului

36
Momentul externării este stabilit de medic, asistenta va fixa ora plecării şi va
anunţa cu 2-3 zile familia bolnavului.
Se vor aprofunda împreuna cu bolnavul indicaţiile medicului şi
recomandările scrise în biletul de ieşire din spital.
Asistenta va explica pacientului importanţa respectării tratamentului
prescris, a orarului de administrare, a dozei, precum şi a celorlalte recomandări
privind regimul alimentar,gimnastica de recuperare a tonusului muscular şi a
funcţionalităţii articulare.
De toate aceste lucruri şi de modul în care vor fi respectate va depinde
evoluţia ulterioară a bolnavului.

Fig. 6- Tehnica artroplastiei

37
Fig. 7- Proteza finală

38
Fișa tehnica nr 1.

Hemoleucograma
HLG este o analiza hematologică foarte utilă care furnizează informaţii
despre numarul, mărimea, forma şi alte caracteristici ale tuturor elementelor
figurate ale sângelui.
Indicaţii:
Este un test care:
- Poate furniza indicii preţioase pentru stabilirea diagnosticelor în unele boli;
- Rezultatele pot reflecta probleme în legatură cu:
- volumul sângelui (deshidratare) şi pierderi de sânge (hemoragii)
Poate indica diverse disfuncţionaliţăţi în:
-producerea, ciclul de viaţă şi rata de distrugere a celulelor
- Poate indica existenta unor infecţii acute şi cronice şi a alergiilor
Se recoltează
- sânge capilar- prin intepare pulpei degetului
- sânge venos- prin puncţie venoasă
Recoltarea se face pe subsţanta anticoagulantă-E.D.T.A
1.Materialele necesare
- ace sterile pentru recoltare;
- eprubetă sterile sau recipient vacutainer specific acestei recoltari;
- garou- pentru realizarea stazei venoase;
- casoleta cu tampoane de vata sterile;
- alcool sanitar
- plasturi protector steril;
- pernuţa sau prosop împăturit pentru aşezarea comodă a braţului pacientului;
- taviţa renala.
2. Pregatirea pacientului
a) psihică

39
b) fizică
- aşezare în decubit dorsal cu braţul în extensie şi supinaţie.
3. Executarea tehnicii propriu zise
- mă spăl pe mâini cu apa si săpun, îmbrac manuşi sterile
- caut o vena viabila
- prind garoul
- netezesc antibraţul de la partea distal către plica cotului
- aseptizez tegumentul pe o portiune cât mai mare
- cu bizoul în sus perforez oblic tegumentul; când simt o uşoara rezistenţa elastică
am pătruns în venă şi introduce 1-1,5 cm de-a lungul venei
- aspir pentru a verfica dacă sunt in venă
- montez vacutainerul cu E.D.T.A. si recoltez
- scot garoul după recoltare şi aplic un tampon cu alcool sanitar la locul de elective
şi retrag acul
- ţin tamponul compresat până la realizarea hemostazei
- aplic plasturele proctector peste locul de elective
- nu scot acul înainte de scoaterea garoului
- dupa recoltare vacutainerul este agitat uşor prin miscări de basculare
4. Supravegherea pacientului dupa recoltare
- aşez pacientul în poziţie comodă
- îl liniştesc daca e cazul
- îl învelesc şi-l supraveghez usor cu coada ochiului pentru a-I observa faciesul şi
comportamentul.
5. Reorganizarea locului de lucru
6. Pregatirea produsului pentru laborator
- comletez buletinul de analiza
- etichetez corect eprubeta la laborator.
Interpretare rezultatelor
Hematiile- eritrocite- globule rosii
 Valorile normale se incadreaza în aproxinativ:

40
- 4,5- 5,5 mil/mm cub de sânge la bărbaţi
- 4,2 - 4,8/mm cub de sânge la femei.
- Hematiile sunt marile transportatoare de nutrimente şi oxygen cu ajutorul HGB;
- Cantitea de oxygen recepţionată de ţesuturi depinde de: numărul şi funcţionarea
hematiilor, implicit a HGB.
* Când hematiile scad sub 3.000.000= anemie
* Când numărul de hematii este crescut peste limita maximă=poliglobulie.
Creşteri patologice ale hematiilor întâlnim în:
- boli congenital de inimă
- fibroze pulmonare
- deshidratări masive
- afecţiuni renale.
Scaderi patologice ale hematiilor
- hemoragii
- anemii- diferite tipuri
- distrugeri ale măduvei osoase
- leucemii
- malnutriţii- în deficient de Fe, B12
Leucocite- globule albe
- sunt mediatori ai inflamaţiei şi ale răspunsului imun.
* Valorile normale:
- 4.000-8.000- la adulţi
- pana la 10.000 la copii
* Când numărul de leucocite este crescut peste limite normale = leucocitoza ( de
regula în infecţii bacteriene)
*Când numarul de leucocite e scazut= leucopenia (prezinta de regula în boli virale)
Valorile formulei leucocitare sunt deosebit de importante în aceste cazuri:
- Polinucleara neutrofile –nesegmentate: 0-5%
-segmentate: 45-70%
- Eozinofile: 1-3%

41
- Bazofile: 0-1%
- Limfocite: 20-40%
- Monocite: 4-8%
Trombocite
 Valori normale:
- 150.000- 400.000/mmcub de sânge.
* Când sunt nr. mare= trombocitoza
* Când sunt în nr. mic= trombopenie
* Când sunt afectate din punct de vedere calitativ = trombastenie
Trombocitele au un rol important în procesul de coagulare al sângelui.
Hematocritul
 Arată raportul dintre hematii şi plasmă
Valori normale:
 46+/-6%-bărbaţi
 41+/-5% femei
 Aprox. 34% copii

42
Fișa tehnica nr. 2
Examenul radiologic
Explorarea radiologică este a sistemului osteo-articular se efectuează de
către medic prin radiografii.
Scop; studierea morfologiei osului si funcţionalităţii unor articulaţii
osoase din sistemul osteo-articular pentru stabilirea diagnosticului de luxaţie,
fractură sau alte afecţiuni care modifică structura osului ( ex. Tumoră sau
distrofie osoasă).
Pregătirea psihică a pacientului:
Se anunţă pacientul şi I se explică tehicii, precum şi condiţiile în care se
efectuează (examinarea în obscuritate şi cu ajutorul unor aparate special)
Pregătirea fizică a pacientului:
Se dezbracă regiunea ce urmează a fi examinată
La femei, părul lung se leagă pe creştetul capului
Se îndepărtează mărgelele şi lănţişoarele de la gât, precum şi obiectele
radioopace din buzunar
Se ridică pansamentul ( dacă există) de pe regiunea ce urmează a fi
explorată
Unguentele sau alte forme medicamentoase se îndepărtează prin spălare
cu alcool sau benzină
Dacă membrul examinat nu poate fi menţinut fără atele în poziţia
necesară, se vor folosi atele transpatente pentru reza X
Se administreză pacientului un medicament analgesic, în cazul în care
mişcarile îi provoacă dureri: fracture, luxaţii, artrite acute
Se efectuează o clismă evacuatoare, in cazul radiografiilor oaselor
bazinului; nu se execută în traumatisme recente

43
Se administrează substanţe de contrast după ce în prealabil s-a făcut
testarea pacientului, sau se umple cavitatea articulară cu aer sau oxigen, pentru
evidenţierea cartilajelor articulare- dacă medical solicit
Se ajută pacientul să se aşeze şi să păstreze poziţia indicată de medic în
funcţie de regiunea ce se examinează
Îngrijirea după tehnică:
Se ajută pacientul să se ridice de pe masa de radiografie şi să se îmbrace
Pacientul este condus la pat
Examenul radiologic efectuat se notează în foaia de observaţie (şi data)

44
Fișa tehnica nr. 3
Electrocardiograma
Reprezintă o metodă de investigaţie extreme de preţioasă în diagnosticarea
unei cardiopatii în general, în suferinţe miocardo-coronariene în special şi
totdeauna o metodă de a recunoaşte o boală de inimă care evoluează clinic lent.
Asistenta notează pe EKG numele, prenumele, vârsta, înalţimea, greutatea
bolnavului, data şi ora înregistrării.
Scopul:
 Explorator
 Determinarea frecvenţei, ritmului cardiac
 Determinarea avei electrice a inimii
 Analiza intervalelor: PR, PQ QT
 Analiza segmentelor ST
Toate acestea ne dau informaţii despre activitatea inimii prin analiza
biocurenţilor produşi de miocard într-un ciclu cardiac.
Pregătirea pacientului
 Explicăm în ce constă tehnica şi cum decurge procedura; de asemenea, îi
explicăm pacientului şi importanţa efectuării procedurii- acest lucru
contribuie mult la reducerea anxietăţii acestuia
 Pentru un traseu correct e foarte important ca pacientul să fie cât mai
relaxant posibil
 Temperatura salonului să fie optimă
 Descoperiti doar zonele tegumentare pe care urmează a fi aplicaţi electrozii
 Este foarte important ca pacientul să nu se mişte, să nu vorbească.
 Tegumentul trebuie să fie curat, uscat degresat (să avem grijă la diaforeză) şi
fără pilozitaţi
 Este bine să se folosească electrozi de unică folosinţă în termen de garanţie

45
 Pentru aparate cu electrozi permanenţi se va folosi numai gel EKG.
 Cablurile aparatului să nu fie tensionate
 Trebuie să evităm aplicarea electrozilor pe yonele cu proieminete osoase la
pacienţii foarte slabi locurile pot fi uşor modificate.
Probleme tehnice care pot să apară:
 Dacă aparatul nu înregistrează correct după acţiunea bustului “ START” se
va verifica
 Dacă cablurile sunt correct conectate la aparat
 Dacă există hârtie suficientă în aparat
 Dacă electrozii sunt bine fixaţi pe tegument
 Dacă aparatul e correct conectat la sursa de tensiune sau dacă acumulatorii
nu sunt descărcaţi
În cazul în care nici o măsură nu e de succes, e posibil ca aparatul să fie
defect.
Trebuie ştiut că fiecare aparat are multiple posibilităţi pentru setări
Calitatea traseului
Un traseu zgomotos cu mulţi parazţi are drept cauză:
 Fie un contact imperefect dintre electrozi şi pacienţi
 Fie mişcări ale pacientului- tremuraturi, frisoane.
Se poate active funcţia “filtru”- funcţie care o întâlnim la majoritatea
aparatelor modern.
Interferenţele electrice apar sub forma unei linii îngroşate de bază şi se
daatorează:
 Electrozilor defecţi sau uscaţi
 Lipsei sau insuficienţei gelului folosit
 Contactului slab, ineficient cu tegumentul
 Cablurilor uzate
Tipuri de EKG
1. EKG standard

46
 Prin care se analizează frecvenţa, ritmul cardiac, conducerea, axul electric,
morfologia undelor atriale şi ventriculare ( de depolarizare)
2. EKG computerizat este un EKG standard cu amplificare digital
3. EKG cu înregistrare de durată monitorizările Holter
4. EKG proba de effort
5. Explorare electrofiziologică prin cateterism cardiac
Aşezarea electrozilor
 V1- pe extremitatea internă a spaţiului IV intercostals drep- de culoare rosie;
-explorează ventriculul drep
 V2- extermitatea internă a spaţiului IV intercostals sting- de culoare
galbenă;- explorează ventriculul drept
 V3- lumătatea distanţei dintre V2 şi V4 – de culoare verde; - explorează
septul interventricular
 V4- intercostal, pe linia medio- claviculară stg- de culoare maro- explorează
septul interventricular
 V5- în spaţiul V intercostals, pe linia axilară anterioară- de culoare negru –
explorează ventriculu stâng
 V6- în spaţiul V intercostal, pe linia axilară mijlocie – de culoare violet-
explorează ventriculu stg.
Pentru extermităţi:
R - derivaţia unipolară pentru baraţul drept, cu roşu
L - derivaţia unipolară pentru braţul stâng, cu galben
F - derivaţia unipolară pentru piciorul stâng, cu verde
N - derivaţia unipolaă pentru piciorul drept, cu negru
Supravegherea pacientului după tehnică
 Conducem pacientul la pat, îl aşezăm comod şi il imbrăcăm
 Asigurăm un climat optim în salon
 Comunicăm cu pacientul pentru a risipi anxietatea sau neliniştea acestuia
 Supraveghem faciesul şi compotamentului

47
Notăm efectuarea tehnicii în F.O.
 Rezultatele EKG.-ului sunt trecute de către medic în foaia de observaţie
după interpretare traseelo.

48
Fișa tehnica nr 4.

Transfuzia de sânge reprezintă adminstrarea sângelui de la donator la


primitor, atât direct, cât şi după o fază intermediară de conservare într-un flacon de
sticlă sau pungă de plastic.
Scop
 Restabilirea masei sanguine şi asigurarea numărului de globule roşii
necesare pentru transportul oxigenului în caz de hemoragii, anemii, stări de
şoc
 Îmbunătăţirea circulaţiei periferice, reducerea anoxemiei şi mobilizarea
sângelui de rezervă al organismului
 Stimularea hematopoiezei
 Mărirea capacităţii de coagulabilitate a sângelui în vederea hemostazei, prin
introducerea în sângele primitorului a unor noi cantităţi de elemente
necesare procesului de coagulare, în caz de hemofilie, trombocitopenie
 Aport de substanţe nutritive, proteice
 Stimularea reacţiilor metabolice ale organismului, intensificarea
schimburilor celulare
 Corectarea imunodeficienţelor
 corectarea unor deficienţe plasmatice congenital
 depuraţia organismului prin înlocuirea, parţială sau totală, cu sânge proaspăt,
a sângelui încărcat cu substanţe toxice
Transfuzia direct
- constă în trecerea nemijlocită a sângelui din aparatul vascular al donatorului
în sistemul vascular al primitorului
- se utilizează numai în condiţii excepţionale, cu character de urgenţă, în lipsa
sângelui conservat

49
- se alege un donator cu sânge izo-grup, izo-Rh şi numai excepţional un
donator universal
- se determina grupul în sistemul OAB şi Rhesus, comparându-l ce cel al
primitorului
- pacientul şi donatorul vor fi plasaţi în paturi paralele, apropiate, cu membrele
superioare ce vor fi folosite pentru puncţie aşezate unul lângă altul pe o
măsuţă acoperită cu camp steril, la o distanţă de aproximativ 30-40 de cm
- se puncţionează întâi vena primitorului, se ridică garoul şi se introduce pe ac
un mandarin
- se puncţioneaza vena donatorului, se aspira sângele care fiind amesctecat cu
aerul din tubul aparatului ,, Marin Popescu”, se elimină într-un pahar
- când sângele nu mai conţine bule de aer, se introduce la primitor
- cantitatea de sânge transfuzat nu va depăşi 500-600 ml
- se supraveghează atent pacientul câteva ore.
Transfuzia indirect
- se execută cu sânge proaspăt izo-grup, iz-Rh de la donator cunoscut, prin
intermedul flaconului sau pungilor din PVC cu stabilizator anticoagulant
Pregătire
 materiale:
 toate materialele necesare perfuziei i.v
 trusă pentru perfuzat sânge cu filtru în picurător
 sânge izo-grup, izo-Rh
 materialele necesare controlului grupei sanguine
 medicamente pentru eventuale accidente
 învelitoare de flanelă
 casoletă cu câmpuri sterile
 aparat de oxigen
 sânge:

50
 se verifică integritatea flaconului sau pungii, valabilitatea, aspectul
macroscopic al sângelui
Sângele, păstrat câteva ore la frigider, se sedimentează în trei straturi:
 stratul inferior cuprinde masa eritrocitară, este vâscos, siropos, de culoare
roşie închis
 stratul al doilea- o peliculă fină, albicioasă format din leucocite şi trombocite
 stratul al treilea- limpede, omogen, de culoare galben verzui, constituind
plasma
 se încălzeşte sângele la temperature corpului
 pacient psihic:
 I se explică necesitatea şi riscul transfuziei
 Dacă este posibil, pacientul îşi exprimă consimţământul în scris
 Dacă pacientul refuză, fiind conştient şi cunoscând consecinţele refuzului,
transfuzia nu se va efectua
 Aparţinatorii nu au drept de hotşrâre
 pacient fizic
 Pacientul nu vă mânca
 Se aşează în decubit dorsal, comod, cu braţul în extensie şi, supinaţie
 I se administrează romergan( dacă este allergic)
 Se acoperă cu învelitoare
Execuţie
 Montarea flaconului:
 Spălarea mânilor cu apă, şi săpun
 Asistenta îmbracă mănuşi sterile pentru protecţie
 Se efectuează proba de compatibilitate ddirectă Jeanbreau pentru
fiecare flacon
 Se îndepărtează dopul de parafină( când este cazul)
 Se dezinfectează dopul cu tinctură de iod
 Se montează aparatul de perfuzat

51
 Evacuarea aerului din tubul aparatului:
 Se face la fel ca la perfuzia de seruri
 Se fixează flaconul ( punga) în stativ
 Efectuarea probei biologice Oelecker:
 Se fixează acul, amboul şi extremitatea tubului la piele
 Se lasă 20-30 mi de sânge să curgă prin picurător şi se reglează ritmul la
10-15 picături/minut timp de 5 minute
 Se supraveghează pacientul şi dacă nu apar semne de incompatibilitate se
repetă operaţia
 Efectuarea transfuziei:
 Dacă nu au apărut semne de incompatibilitate, se continuă transfuzia în
ritmul stability de medic
 Se supravehează, în continuare, pacientul şi rimtul de scurgere la nivelul
picurătorului
 Se pregăteşte flaconul următor (dacă este cazul)
 Încheierea transfuziei:
 Se reţin din fiecare flacon 5-6 ml de sânge pentru verificări ulterioare, în
caz de accidente posttranfuzionale tardive
 Se retrage acul şi se comprimă vena cu un tampon steril
 Se aplică pansament steril la locul puncţiei şi se fixează
Îngrijirea ulterioară a pacientului
 Se aşează comod, se acoperă
 Se asigură temperature camerei cu 1-2 grade mai redicată
 Se oferă pacientului lichide calde (dacă este permis)
 Se alimentează după 2 ore de la terminarea transfuziei ( dacă este permis)
Notarea în foaia de observaţie
 Se notează numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat; eventualele
reacţii ale pacientului
Accidente
 Incompatibilitatea de grup în OAB, manifestată sub forma şocului hemolytic
52
 Se intrerupe transfuzia la apariţia semnelor precoce
 Transfuzarea unui sânge alterat
 Prezenţa substanţelor piretogene provoacă frison, cefalee,febră
 Transfuzia sîngelui neîncălzit poate provoca hemoliza intravasculară cu
blocaj renal, soc posttransfuyional, acidoză metabolic,, stop cardiac prin
hipotermie
Incidente:
 Înfundarea aparatului cu cheag- se schimbă aparatul
 Sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrin ce se depun pe filtru-
se schimbă flaconul si perfuzorul
 Ieşirea acului din venă
 Perforarea venei
 Coagularea sângelui venos refulat în ac.- se schimba acul
Pericole potenţiale ale tansfziei massive
 Hipotermia
 Intoxicaţie cu citrate- scade calcemia
 Modificări ale coagulării şi fibrinolizei
 Accidente serologice
 Accidente de izoimunizare
Derivatele sanguine:
 Plasma
 Concentrate eritrocitare sau eritocite deplasmatizate
 Concentrate trombocitare
 Albumină umană
 Plasmă antihemofilică

53
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu coxartroză

Interviul (culegerea datelor):


Pacientul M.L. în vârstă de 55 de ani, cu domicilil în Bacău,
pensioner, căsătorit, s-a internat şn data de 05.10.2018 în secţia de Ortopedie
a Spitalului Judeţean Bacău, cu diagnosticul de coxartroză dreapta
decompensată algic şi funcţional şold stâng.
Anamneza
Condiţiile de viaţă ale pacientului sunt normale, iar faptul că locuieşte
la parter constitue chiar un avantaj în perioada de convalescenţă. Consumă o
cafea pe zi, alcool ocazional, nu fumează. Nu are cunoştinţă să fie alergic la
vreun medicament şi nu a prezentat manifestari în acest sens.
Are o înălţime de 1.72 m şi o greutate de 105 kg. În antecedente a
suferit o fractură 1/3 proximală femur stâmg în 1960 şi o amigdalectomie în
1990.
Istoricul bolii
Din relatările pacientului reiese că tabloul clinic actual debutează cu
aproximativ 7 ani în urmă. Simptomatologia persist şi se intensifică în timp,
odată cu dezvoltarea unui process artrozic coxofemural, motiv pentru care se
prezintă la spital pentru tratament de specialitate.
Pacientul se internează în regim de programare iar la internare este
stabil respirator şi hemodinamic, transit intestinal present, micţiuni
fiziologice 5-6/ zi, afebril 36,9 C, TA 130/80 mmHG, puls 86/min.
Investigaţii

54
I se recomandă investigaţii radiologice ( radiografie membru inferior
stâng), analize de sânge: HGL, VSH, creatinină, glicemie, hibrinogen, INR,
test de coagulare, EKG şi examen de urină.
Tratament
Intervenţie chirurgicală cu artroplastie de şold.
Medicamentos: cefort antibiotic iv, diayepam oral, tramadol antalgic
im, refen antiinflamator im, fraxiparină anticoagulant sc.
Kinetoterapie: mobilizare progresivă, mişcare, postura.
În urma intervenţiei chirurgicale cu artroplastie de şold durerile s-au
diminuat, mobilitatea articulară a început să revină la normal pe măsură ce
pacientul efectuează exerciţiile fizice recomandate. Gradul de anxietate este
mult diminuat. Pacientul respect dieta, consumă 1500-1900ml de lichid
zilnic, reuşeşte să doarmă 6h pe noapte, poate să realizeze simgur unele
operaţii de igienă personal. Pe parcursul internării nu au aprut complicaţii.

NEVOI FUNDAMENTALE (după Virginia Henderson)


Nevoile Manifestări de Manifestări de Sursa de
fundamentale independenţă dependenţă dificultate
1. A respira si -nevoie - puls tahicardic - anxietate
a avea o bună nesatisfăcută -HTA
circulaţie
2. A bea şi a - nevoie -tulburări digestive - operaţiei
mânca nesatisfăcută -dorinţa de a ingera - nerespectarii
mai multe alimente dietei
3. A elimina - nevoie -ileus - intervenţiei
nesatisfăcută -balonare şi - materiilor fecale
constipaţie neeliminate
4. A se mişca şi - nevoie -durere vie la - degenerarea
a păstra o bună nesatisfăcută mişcare ţesutului osos
postură subdiacent
5. A dormi, a se - nevoie -Coşmaruri şi - durerii
odihni nesatisfăcută perioade lungi de

55
nesomn
6. A se îmbrăca - activitate fizică - -
şi dezbrăca corespunzătoare
7. A menţine - prezintă - infecţii -apariţia unui
tegumentele deprinderi - inflamaţie şi serom la nivelul
curate şi igienice supuraţie plăgii
îngrijite -igienei
necorespunzătoar
e
8. A păstra - nevoie -temperatura 36,8 C - stare de rău
temperature nesatisfăcută
corpului în
limite normale
9. A evita - mediu ambient - teamă, stress - operaţiei
pericolele -mediu de
siguranţă,
10. A comunica - îşi exprimă - -
uşor dorinţele
-limbaj clar
precis
11. A se realize -tendinţa de - -
însănătoşire
-conştientizarea
bolii
12. A se recrea - stare de - -
relaxare, de
încredere a unei
tensiuni
nervoase
13. A învăţa - nevoie - nelinişte şi agitaţie - necunoaşterii
nesatisfăcută unor informaţii de
specialitate
14. A–şi - se roagă - -

56
practica religia

57
Data Diagnostic de Obiective Interventii Evaluare
Autonome Delegate
nursing
05.10.2018 Limitarea Pacientul să-şi -Educarea pacientului Administrez După administrarea
Preoperato mişcărilor cauzate poată mişcă să nu-şi forţeze medicatia prescrisă tratamentului
r de degenerarea piciorul pentru a articulaţia, să facă o de medic Durerea s-a
ţesutului osos se putea deplasa mobilizare treptată. Algocalmin 1fl x diminuat, pac. îşi
subdiacent, -Încurajez pac. că după 3/zi im menajează
manifestă prin operatie toate acestea articulatia şi
durere vie la vor dispărea urmează indicaţiile
mişcare primite
Potenţial de Pac. să nu prezinte Educ pac. să-şi Administrez Pac. se deplasează
accidentare din dureri, să se poată limiteze deplasărilor medicaţia prescrisă încet cu bastonul
cauza durerii, deplasa fără să-şi doar pentru necesităţi de medic menajându-şi
manifestat prin agraveze starea fiziologice fără sprijin Algocalmin 1fl x membrul afectat
şchiopătat la pe piciorul afectat 3/zi oral
deplasare
Insuficiente Pac. să fie liniştit, Îi explic etapele Administrez Pac. a înteles
cunostinţe despre să cunoască tipul operaţiei, îl liniştesc, îi medicaţia prescrisă etapele operaţiei şi
afecţiune şi interventiei insuflu optimism de medic are încredere în
intervenţia chirurgicale, Diazepan reuşita ei

58
chirurgicală avantajele ei şi 1 tb seara oral
manifestate prin riscurile
nelinişte şi agitaţie
Somn agitat, Pac. să aibă un Aerisesc încăperea . Administrez Pac. are un somn
interrupt din cauza somn liniştit, Sfătuiesc pac. să bea medicaţia prescrisă liniştit în urma
durerii, manifestată odihnitor un ceai cald de medic tratamentului
prin coşmaruri şi Diazepan
perioade lungi de 1 tb seara oral
nesomn
Potenţial de alterare Pac. să aibă o Am măsurat Pac. reprezintă
a funcţiilor vitale bună respiraţie R17/min respiraţie fiziolog
din cauza af. De
bază
Potenţial de alterare Pacientul să aibă o Am măsurat Pac. reprezintă o
a funcţiilor vitale bună circulaţie TA 120/80mmHG bună circulaţie
din cauza af. De Puls 80/min
bază
Potenţial de alterare Pac. să aibă Am măsurat Pac. reprezintă
a curbei termice din temperatură în T 35,7 C temperatură
cauza af. De bază parametri fiziologică
06.10.2018 Risc de complicaţii Pac. să aibă Am ajutat pac. să îşi Pac. reprezintă

59
Preoperato posoperatorii tegumente curate efectueze baia general tegumente curate
r Din cauza igienei şi să nu prezinte Am eliminate
necorespunzătoare risc operator pilozităţile din aria
manifestată prin operatorie
infecţii
Risc de complicatii Pac. să aibă o Am efectuat clismă Pac. pregătit
post operatorii din bună eliminare evacuatorie preoperator al
cauza materiilor pentru a nu evacuării de materii
Fecale neeliminate reprezenta risc fecale
manifestate prin postoperator
ileus
Disconfort psihic Pac. să aibă o stare Am încurajat pac. Am administrat Pac liniştit
din cauza operaţiei psihică medicaţia prescrisă încrezător
manifestată prin confortabilă Diazepan 1 tb oral
teamă, stress seara, Mialgin 1 fl
iv.
Dificultatea în a se Pac. să fie Învăţ pac. să Aşez conform După intervenţie,
mişca din cauza echilibrat căt mai folosească tehnici de indicaţiilor pac. se mobilizează
operaţiei curând posibil destindere şi de medicului un la ănceput prin
manifestată prin pentru a se putea relaxare, îl ajut să îşi support pentru mişcari simple, apoi

60
interzicerea iniţial mişca, apoi găsească poziţii ridicat (în braţe) şi o din ce în ce mai
mişcării membrului deplasa cu ajutor comode pernă între gambe complexe la
operat indicaţia
kinetoterapeutului
Alterarea stării de Pac.să nu mai Aşez pac. pe pat fără Administrez Pac. nu mai prezintă
conştinţă din cauza prezinte efecte pernă cu capul întors în medicaţia prescrisă durere de cap
anesteziei, secundare ale lateral Dormicum 7,5 mg x
manifestată prin anesteziei 3/zi tb oral
cefalee, confuzie

Risc de alterare a Pac. să aibă Am măsurat TA Administrez Pac. echilibrat


funcţiilor vitale din funcţiile vitale în 100/80 mmHG Puls medicaţia hemodinamic
cauza intervenţiei parametrii 100/min R20/min T recomandată
chirurgicale, fiziologici 37,2 -Plasma
manifestat prin -pregătesc pac. pentru trombocitară 1fl
deprecierea efectuare de radiografii 400ml iv
valorilor măsurate la pat pentru evaluarea -Cefort 2/zi fl
intervenţiei 500mg iv
-Refen 1 fl/zi im
Alterarea funcţiei Pac. să nu mai Îi adminstrez pac. ceai Administrez Paac. Nu mai

61
de nutriţie, din prezinte senzaţia neîndulcit medicaţia prescrisă prezintă greaţă
cauza intervenţiei de greaţă Metoclopramid 1 fl
chirurgicale, x 2/zi iv
manifestată prin
senzaţii de greaţă
Dificultate în a se Pac. să aibă un Aerisesc salonul, ofer Adiministrez Pac. prezintă un
odihni, din caauza somn liniştit şi pac. ceai cald, medicaţia prescrisă somn liniştit de 5-6
durerii, manifestată odihnitor de cel supraveghez ca pac. să Diazepan 1 tb seara ore
prin treziri puţin 5-6 ore nu doarmă în timpul oral
fracvente zilei
Potenţial de Pac. ă prezinte Am măsurat TA Am administrat Pac. echilibrat
depreciere a valori normale ale 120/70 mmHG medicaţia prescrisă hemodinamic
constantelor constantelor Puls 85/min R18/min -Cefort 500mg x
biologice din cauza biologice T 36,5C 2/zi im
intervenţiei - Alggocamin 1 fl x
chirurgicale, 2/ zi im
manifestată prin -Refen 1 fl /yi im
deprecierea
valorilor
Disconfort cu Pac. să aibă o Ajut pac. să se Pac. este alimentat

62
senzaţie de foame alimentaţie alimenteze, recomand şi hidratat coresp.
din cauza operaţiei, corespunzătoare un regim hipocaloric
manifestat prin cu perioadă sărac în grăsimi ţi
dorinţa de a ingera postoperatorie glucide, bogat ăn
mai multe alimente produse lactate şi
favorizează vindecarea
Disconfort Pac. să aibă scaun Ajut. Pac. pentru a Administrez Pac. şi-a restabilit
abdominal din elimina scaunul, îi medicatia tranzitul intestinal
cauza intervenţiei asigur intimitatea recomandata
manifestat prin
balonare şi Dulcolax 2 tb/zi Pac.şi-a restabilit
constipaţie Indepărtez sonda seara oral funcţia de micţiune
Pac. să poată vezicală cu diureza normală
Disconfort produs elimina fiziologic
de sonda vezicală urina
manifestat prin
usturime şi jenă la
deplasare
Neîncrederea în Pac. să fie Educ pac.despre modul Transmit reţeta, Pac. prezintă o
rezultatele operaţiei informat despre cum trebuie să se explic modul de plagă operată curată.

63
din cauza boală, tratament şi deplaseze, recomand administrare a Se hrăneşte coresp.
necunoaşterii unor prognostic pentru 1-2 luni sprijin medicaţiei şi îi Fără ajutor
informaţii de în baston. comunic Are eliminări
specialitate, Recomand să îşi Data stabilita de fiziologice
manifestată prin micşoreze greutatea ţi medic pentru Prezintă un somn
nelinişte şi să aibă un regim de revenire la control liniştit
pessimism. viaţă sănătos. Mă Poate să se
asigur că a înţeles ce i- deplaseze cu ajutor
am transmis şi îi căţiva paşi. Nu mai
înmânez actele de are dureri
externare, FV normale

64
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient
cu coxartroză
Este un process interactive ce favorizează învăţarea ca scop promovarea
sănătaţii, prevenirea bolilor, ajutorul acordat bolnavului pentru a dobândi cât mai
multă autonomie şi asigurarea continuităţii îngrijirilor din spital, la domiciliu.
Asitenta va încerca să transpună în cuvinte elementele educaţionale oferind
căldură, încredere în şansa vindecării, reducînd dorinţa de viaţă şi optimismul în
sufletul pacientului.
Profilaxia bolii
Mijloacele ortopedice, fizioterapice, medicamentoase care constituie baza
tratamentului conservator al coxartrozei, trebuie completate cu câteva măsuri
profilatice:
 Lupa activă contra obezităţii
 Evitarea excesului de oboseală prin evitarea ortostatismului sau mersului
îndelungat, a purtării de greutăţi şi a mersului pe teren accidentat
 Purtarea obligatory a bastonului
 Menţinerea unei mobilităţi articulare maxime prin gimnastică medical
zilnică în decubit dorsal, prin practicarea înnotului şi prin folosirea bicicletei
medicinal.
Coxartroza, numită şi artroza coxofemurală, este poate cea mai important
dintre toate artrozele, pentru că afectarea sa duce la deficienţe serioase în
stabilitatea şi mobilitatea bolnavului, după cum aceste două funcţii sunt mai mult
sau mai puţin alterate.
Coxartroza, o dată instalată, are un character progresiv, putând duce la
deformarea bazinului, scurtarea membrului inferior, alterarea şi a celeilalte
articulaţii coxofemurale prin suprasolicitarea, la împiedicarea mersului şi
imobilizarea bolnavului.

65
Dintre toate artrozele, coxartroza are caracterul cel mai invalidant, de unde
şi prognosticul rezervat.
Artroplastia ca metodă inovativă chirurgicală vine în sprijinul rezolvării cu
success a acestei patologii, bolnavul cu coxartroză putând ulterior intervenţiei să îşi
desfăşoare viaţa într-un mod foarte apropiat de starea de funcţiune fiziologică
iniţială.

66
III. Bibliografie

 Dinu M., Antonescu- “Patologia aparatului locomotor” vol II, Editura


Medicală Bucurşti, 2008
 Gheorghe, Ivan. - “ Coxartroza” Editura Scrisul Românesc ,1982
 Profesor. Dr. doc. A. Denischi, prof. dr. A. Ionescu “ Patologie
chirurgicală”, vol III. Editura Medicală Bucureşti ,1976
 Lucreţia, Titircă - “ Manual de îngrijiri special acordate pacienţilor de
asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bcureşti, 1998

67
68

S-ar putea să vă placă și