Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol

Davila” din Bucureşti

Facultatea de Moașe și Asistente Medicale

SEMINAR
Cunoaștere științifică,
metoda observației și
chestionarul
Email contact: Anul II, semestrul 1
claudiu.ivan@umfcd.ro
 Cunoaștere științifică. Caracteristici
• a) Se bazează pe evidenţe verificabile. Cunoaşterea ştiinţifică îşi propune ca obiectiv
esenţial verificarea informaţiilor cu care operează şi respinge din start orice tip de informaţii
care nu se pot verifica.
• b) Are un caracter mijlocit. Faţă de cunoaşterea comună care este întotdeauna
nemijlocită, “hic et nunc”, adică întotdeauna aici şi acum, cunoaşterea ştiinţifică este
mijlocită întotdeauna de concepte, de metode şi tehnici, de instrumente de măsurare. Ea nu
se poate desfăşura altfel.
• c) Este precisă, sistematică şi acumulativă. Instrumentele şi metodele îi asigură
cunoaşterii ştiinţifice, indiscutabil, o mult mai mare precizie, un caracter înalt cuantificabil şi
nu în ultimul rând informaţiile obţinute sunt sistematizate şi acumulate într-un corpus de
cunoaştere care permite astfel evoluţia şi progresul acestui tip de cunoaştere. Principiile de
sistematizare a cunoaşterii există şi în cunoaşterea comună, numai că în acel caz este
vorba nu de principii logic/raţionale, ci de interese pragmatice, de experienţă, de nevoile
imediate ale subiecţilor.
• d) Este obiectivă. Cea mai importantă caracteristică este obiectivitatea. Cunoaşterea
comună este întotdeauna a unui subiect particular şi este condiţionată de orizonturile
valorice, de preferinţele şi atitudinile acestuia, de interesele pragmatice. Uneori chiar şi
percepţia este astfel influenţată. Obiectivitatea asigură echivalenţa produselor de
cunoaştere în raport cu subiecţii cunoscători, adică persoane diferite utilizând aceleaşi
metode şi instrumente de cunoaştere, asupra aceleiaşi realităţi, vor ajunge la aceleaşi
produse de cunoaştere. Cunoaștere comună este subiectivă.
 Observația sociologică
• Observaţia sociologică este o metodă de cercetare care este preluată direct din
metodologiile de cercetare ale ştiinţelor naturii. Ea este indiscutabil cea mai veche
metodă de cercetare ştiinţifică. În sociologie observaţia îşi propune, comparativ cu
ancheta, care era focalizată pe analiza atitudinilor şi opiniilor indivizilor, analiza
comportamentelor verbale şi nonverbale pe care oamenii le au în diferite situaţii.

• Observaţia sociologică, în funcţie de modul în care se desfăşoară şi se înregistrează

datele, poate fi:
• observaţie structurată - se utilizează în mod obligatoriu o grilă de observaţie (protocol de
observaţie). Acesta este un instrument relativ simplu în care sunt trecute (într-o formă
organizată, structurată) diferitele tipuri de comportamente pe care vrem sa le observăm.
• observaţie nedistorsionantă - nu distorsionează comportamentele celui observat.
Principiul este simplu şi rezidă în utilizarea unor instrumente speciale cum ar fi aparatura
de înregistrare audio sau video, pereţi speciali cu oglinzi semitransparente sau un sistem
de televiziune cu circuit închis.
• observaţie participativă - acel gen de observaţie în care subiectul participă direct la
activităţile grupului, comunităţii pe care o studiază. El poate face acest lucru declinându-şi
sau nu calitatea de observator. Din interior, treptat, într-o perioadă de timp destul de
mare, un astfel de observator este capabil să identifice şi să înţeleagă diversele
comportamente, ca şi produsele culturale ale grupului în cauză.
 Chestionarul și interviul
• Chestionarul, spre deosebire de grila de interviu, are marea
majoritate a întrebărilor, întrebări închise, adică care au variante
prestabilite de răspuns şi în care subiectul nu poate face altceva
decât să aleagă un răspuns din cele oferite în chestionar.
• Grila de interviu foloseşte prioritar întrebări deschise, adică la care
nu există variante prestabilite de răspuns. Libertatea operatorului de
interviu este mai mare, dar şi profesionalismul lui trebuie să fie mai
ridicat, pentru că el trebuie într-o măsură mult mai mare să se
implice în procesul coordonării şi susţinerii investigaţiei, punând
uneori întrebări de clarificare care nu erau trecute în grilă. Este
evident ca interviul, în funcţie de cât de structurată este grila de
interviu, poate fi de tip structurat, semistructurat, sau nestructurat,
caz în care avem de a face cu o metodă strict calitativă de
investigaţie.
 Chestionar de evaluare a
calității vieții în sănătate
https://repository.niddk.nih.gov/media/studie
s/crisp1/Forms/CRISP_2_Forms/Form_41_
QualityofLifeQuesSF36.pdf
 Stilul de viață, determinant al stării
de sănătate
• Mod de viață/stil de viață, perspectiva lui Boudon (costul
influențează alegerile) / perspectiva lui Bourdieu (capitalul
cultural influențează alegerile – conceptul de habitus = set
de patternuri de gândire, de comportament și de gust
dobândite, exprimă legătura dintre structurile sociale și
practica socială)
INDICATORI AI STILULUI DE VIAȚĂ
• Fumezi?
• Cât de des fac sport?
• Cât de des obișnuiesc să merg la medic pt. controale de
rutină, fără să am semne de boală?
• Cât de des consum fructe proaspete?
 Observație în spital
• Dimensiuni de observație în spital, unități de observare, ipoteze...
• Aria de autoritate a fiecărui cadru medical (medic, asistentă
medicală, moașă, brancardier, femeie de serviciu...). Ce poate face
fiecare, care este rolul specific, care este fișa postului, care sunt
activitățile de facto?
• Care este ritualul derulării furnizării serviciilor spitalicești? Ritual =
ansamblu de acțiuni sau comportamente integrate într-o succesiune
strictă, manifestate individual și/sau colectiv în situații, asociindu-și
sau producând semnificații care depășesc cadrul situațional de
aplicare.
• Ce tipuri de pacienți găsim?
• Tratamentul diferă în cadrul unor tipuri diferite de pacienți? Exemple
• Definiția rol/status la pacient, cadre medicale etc.
• Recompensele din scena medicală, accesare medicamentelor etc.