Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cifoza
Cifoza
CONDUCTOR TIINIFIC:
DR.
ABSOLVENT:
Galai
CUPRINS
1.CAPITOLUL I- INTRODUCERE
Ipoteza de lucru
Scopul lucrrii
Sarcinile lucrrii
2.CAPITOLUL II- FUNDAMENTARE TEORETIC
2.1 Definitia cifozei
2.2 Coloana vertebrala
- Curburile coloanei: sagitale, frontale
- Functiile coloanei vertebrale
- Biodinamica coloanei vertebrale
Clasificarea cifozelor
Tablou clinic. Examen obiectiv
Diagnostic diferential
Evolutie. Prognostic
Modaliti de tratament (kinetoterapeutic, fizioterapeutic, medicamentos, ortopedic,
chirurgical)
3.CAPITOLUL III - PARTEA PRACTIC
Material i metod
Subiecii i organizarea cercetrii
Metode de evaluare utilizate
Desfurarea cercetrii
Rezultate i interpretarea lor
Prezentarea rezultatelor
Interpretarea rezultatelor
4.Concluzii i propuneri
5. Bibliografie
CAPITOLUL I
1.1 Ipoteza - n prezenta lucrare am pornit de la ipoteza potrivit creia aplicarea unui
program de kinetoterapie individualizat, etapizat, ct mai precoce posibil, duce la
creterea gradului de recuperare.
DEFINITIE:
Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale,in plan sagital (antero-posterior),
prin exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientata
posterior.
Exista insa, cazuri rare, atipice,cand coloana se incurbeaza invers (cifoza
cervicala, lordoza dorsala sau cifoza lombara).
Curburile sagitale
Deoarece planul feei superioare a corpului primei vertebre sacrale face cu
orizontala un unghi de 200-250, coloana lombar este silit a se lordoza, aprnd n
continuare o cifoz toracal i o lordoz cervical. Curburile sagitale sunt deci
condiionate mecanic i confer coloanei un grad de elasticitate necesar rolului ei.
Prezena curburilor implic ns i o cretere a solicitrilor mecanice impuse
coloanei.
Aceste curburi sunt n numr de patru i se succed de sus n jos, ncepnd cu o
curbur cervical a crei convexitate este ventral, urmat de o curbur dorsal cu
convexitatea dorsal, dup care urmeaz o curbur lombar cu convexitatea ventral,
iar ultima curbur este cea pelvin cu convexitatea dorsal.
Gradul curburii nu este la fel de evident n coloana corpurilor vertebrale i n
cea a arcurilor vertebrale. n coloana corpurilor vertebrale, curburile se succed lin, cu
excepia curburii dintre coloana lombar i cea sacro-coccigian, unde este o trecere
brusc, marcat de promontoriu, al crui unghi msoar n jur de 130 0, fiind ceva mai
mic la femeie dect la brbat.
Dac am trage dou linii paralele n punctele cele mai ndeprtate ale
convexitii rahisului, am observa c nspre anterior, cel mai ndeprtat punct ar fi cel
care corespunde corpului vertebrei a 5-a cervicale i cel ce corespunde discului
intervertebral dintre a 3-a i a 4-a vertebr lombar. nspre posterior cele mai
ndeprtate puncte ar fi vrful apofizei spinoase a celei de a 5-a vertebr dorsal i
locul de unire al celei de a 4-a cu cea de a 5-a vertebr sacral.
Convexitatea curburii pelvine este destul de fix, n schimb convexitatea
celorlalte trei curburi superioare este uor variabil n raport de factori fiziologici sau
patologici. Se poate vorbi despre unele vertebre ca vertebr cheie de bolt a curburii
respective. Astfel, pentru curbura dorsal, se consider c vertebra cheie de bolt este
vertebra a 6-a dorsal, iar pentru curbura lombar este cea de-a 3-a vertebr lombar.
La vertebra a 6-a dorsal se constat un corp vertebral cuneiform a crei nlime
ventral prezint evidente diferene fa de cea posterioar.
La nou nscut i la sugar nu gsim dect o singur curbur a rahisului i anume
la nivelul segmentului toracic, curbur ce are convexitatea spre posterior. Ea poart i
numele de curbura primitiv sau principal. Celelalte curburi apar ca rezultat al
adaptrii individuale la ortostatism, recunoscnd att cauze legate de dinamic, ct i
de cauzele legate de static. Cauzele de ordin dinamic cuprind aciunea muchilor
extensori i flexori ai rahisului, iar cele de ordin static se refer la meninerea
echilibrului corpului n poziie ridicat.
Apariia curburilor sagitale ale rahisului i n special a curburii pelviene face ca
echilibrul s fie posibil prin mutarea centrului de greutate napoia articulaiei coxo-
femurale i astfel verticala ce trece prin centru de greutate cade n perimetrul bazei de
susinere a corpului, eliminnd astfel necesitatea permanentei intervenii musculare n
meninerea echilibrului corpului n ortostatism.
Orice variant sau anomalie anatomic a acestei regiuni poate crea cauze
predispozante pentru tot soiul de suferine lombare care nsoesc aa-zisul spate slab.
Cnd copilul ncepe s ad apare curbura cervical, sub influena tonicitii
muchilor cefei, a extensorilor i redresorilor capului. Iar cnd copilul ncepe s fac
primii pai i deci odat cu ortostatismul apare i curbura lombar. Ea este
determinat de tonicitatea muchilor spinali. Paralel cu dezvoltarea capului, a
trunchiului i cu apariia mersului, curburile sagitale se accentueaz i n mod mai
evident cea dorsal.
Curburile toracic i lombar sunt mai pronunate la femei dect la brbai,
constituind dup Charpy adaptarea coloanei vertebrale pentru funcia matern de
gestaie. n timpul diverselor micri de flexie i de extensie ale trunchiului,
convexitatea curburilor sagitale se modific, adaptndu-se noilor condiii de
echilibru.
CLASIFICAREA CIFOZELOR:
1) Dupa localizare:
2) Dupa etiologie:
A. Functionale (nestructurale).Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu de
precizat,cu evolutie lunga si lenta,dar cu prognostic favorabil.In cazul lor nu se
constata modificari morfologice ale coloanei vertebrale.Cifozele functionale sunt cele
mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din perioada de crestere. Ele se impart
in:
Habituale - de obisnuinta,de deprindere;
De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata in inaltime
si dezvoltarea insuficienta a musculaturii;
Profesionale - exista profesii (ex:munca la birou) care predispun la o atitudine
cifotica;
Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).
Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie),uneori prin
simpla indepartare a cauzelor care le-a produs. Daca nu sunt tratate,ele pot determina
modificari anatomice in structura elementelor coloanei vertebrale si devin patologice.
B. Patologice.Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele
fiind insotite intotdeauna de modificari (deseori ireductibile) ale structurii
elementelor coloanei vertebrale.Tratamentul lor este complex (orthopedic,
chirurgical, kinetoterapeutic), el putand avea rezultate pozitive doar daca se intervine
precoce prin inlaturarea cauzei care le-a produs.Tratamentul acestor cifoze este de
lunga durata.
Cifozele patologice sunt grupate astfel:
Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral, microspondilia;
Post-traumatice: luxatia si fractura vicios consolidata,hernia de disc,cifoza
histerotraumatica,sdr. Kummel-Verneuil;
Infectioase: tuberculoza osoasa (morbul lui Pott),cifoza tetanica,osteomielitica;
Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrala (boala Scheuermann).Este cea
mai des intilnita forma de cifoza patologica;
Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozanta,spondilodiscartroze;
Tumorale: mielomul multiplu,metastaze osoase;
Paralitice (neuromusculare): atunci cand este compromisa musculatura regiunii,
paralizia cerebrala infantila,sindroame extrapiramidale;
Endocrine si carentiale: osteoporoza,boala Cushing,rahitismul,osteomalacia;
Cifoza senila: prin involutia ososasa si insuficienta musculara;
Psihotice: in afectiuni psihice depresive;
Cifoze medicamentoase: administrarea indelungata de
cortizon,insulina,curara,pot determina aparitia fracturilor de coloana si a cifozei
consecutive
ETIOPATOGENIE
ETIOLOGIE
Etiologia cifozelor este vasta, cuprinzand cauze multiple, unele predispozante:
Congenitale : defect de formare a corpilor vertebrali, malformatii vertebrale cu
caracter familial;
Neuro-musculare : afectiuni neurologice, tumori medulare, siringomielie;
Post-traumatice (tasari vertebrale in urma unor accidente, fracturi sau
contracturile din tetanos sau epilepsie);
Tumori vertebrale;
Boli genetice ale scheletului (osteocondrodistrofii);
Postinflamatorii: morbul lui Pott (tuberculoza osoasa),precum si spondilita
anchilozanta care la adult, este una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor
cervico-dorsale progresive si ireductibile;
Boli metabolice (rahitismul, osteomalacia, osteoporoza);
Insuficienta musculara, in cazul adolescentilor care au crescut repede in
inaltime, fara a avea un tonus muscular si ligamentar suficient; pozitia gresita in
banca sau la locul de munca; miopia;
Varsta- varstnicii (peste 60-80 de ani), cu osteoporoza sau osteomalacie si tasare
anterioara a discurilor intervertebrale, prin hipotonia muschilor paravertebrali,
prezinta o cifoza mai mult sau mai putin accentuata localizata de obicei cervico-
dorsal la barbati si dorso-lombar la femei.
MECANISME ETIOPATOGENICE
Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale
sunt multipli.Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali, traumatici, infectiosi,
tumorali,etc),insa de cele mai multe ori acestia sunt necunoscuti.
Cercetarile stiintifice au condus la evidentierea acestor factori:
factorii genetici (predispozitie familiala),
factori metabolici, pot altera formarea tesutului care constituie scheletul de
rezistenta al corpilor vertebrali in anumite boli (maladia Scheuermann),
Factori de deficienta a sistemului de echilibru,
Asimetrii constitutionale,
Factorul biomecanic,este prezent in evolutia tuturor deformatiilor vertebrale,
Procesul de crestere a organismului contribuie in mod esential la evolutia tuturor
deformarilor vertebrale.
ANATOMIE PATOLOGICA
Din punct de vedere anatomo-patologic, cifozele pot fi:
a).Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea curburilor
cifotice normale (dorsala sau sacro-coccigiana);
b).Cifozle atipice, cand se produc prin exagerarea altor curburi decat a celor
normale (lombara sau cervicala).
TABLOU CLINIC:
Din punct de vedere clinic, in cazul cifozelor, nu putem vorbi despre o regula
generala in ceea ce priveste simptomatologia acestor deviatii
vertebrale.Asadar,fiecare tip in parte,prezinta atat semne subiective cat si obiective
diferite de ale celorlalte.
Exista totusi cateva simptome si semne obiective pe care le intalnim in mai
multe cazuri si anume:
- durerea, care apare la nivelul curburii,pe apofizele spinoase ale
vertebrelor.Ea se resimte la palpare,dar mai ales la percutie;
- durerea in coloana vertebrala este insotita, intotdeauna,de
contractura
muschilor lungi ai spatelui si de o oarecare rigiditate in miscari;
- cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui si
abdomenului;
- frecvent, se asociaza si cu piciorul plat;
- pacientii vor avea umerii cazuti anterior si omoplati in aripioare;
- agravarea continua a deviatiilor vertebrale antreneaza tulburari
respiratorii si cardiace.
Examen obiectiv:
Deviatia cifotica imprima intregului corp o atitudine cifotica globala,
caracterizata printr-o mare incurbare a coloanei vertebrale si o garbovire a intregului
spate.Capul si gatul se inclina mult inainte, umerii sunt adusi mult in fata, pieptul este
turtit sau infundat, abdomenul este uneori supt, alteori balonat.Bazinul este putin
inclinat, iar membrele inferioare sunt drepte sau usor flectate din genunchi.
Atitudinea se mentine mai mult pe baza elementelor pasive, muschii planului
posterior al trunchiului si gatului fiind intinsi, muschii planului anterior fiind relaxati.
Deviatiile cifotice se pot accentua progresiv,trecand de la o cifoza cu un grad
redus de curbura,la una cu o curbura accentuata sau foarte accentuata.De
asemenea,ele se pot limita doar la elementele coloanei vertebrale,constituind cifoze
propriu-zise,sau pot afecta si alte elemente anatomice ale spatelui
(coaste,omoplati,muschi), constituind spatele cifotic.
Cele mai frecvente curburi cifotice au o lungime medie; exista insa si curburi
scurte,care se limiteaza la cateva corpuri vertebrale; sau lungi care se intind la un
numar mare de vertebre.
Atitudinea corecta a corpului reprezinta un semn al echilibrului fizic si psihic
al individului, rezultat al dezvoltarii normale si armonioase a corpului.
Cifoza cu microspondilie se manifesta radiologic prin vertebre ale caror corpuri sunt
oprite din dezvoltare.Clinic exista o cifoza accentuata,dar mai ales apar tulburari
neurologice determinate de compresiuni medulare grave.Tratamentul este
chilurgical,cu rezectia corpului vertebral.
Cifoza din spondilita anchilozanta.Nu este obligatorie,dar apare in cele mai multe
cazuri,deoarece bolnavii isi pastreaza in continuare pozitia de flexie a
coloanei.Aceasta cifoza se datoreaza in primul rand contracturii musculare.Doar in
fazele mai tardive se poate ajunge la o cifoza stabila (ireductibila),prin anchiloza
osoasa sau fibroasa.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC.
Evolutia si prognosticul cifozelor sunt foarte variate si depind foarte mult de anumiti
factori,cum ar fi:
Etiologia bolii;
Localizarea si intinderea ei;
Momentul diagnosticarii :cand aceasta se face in stadiile initiale,cand nu apar
modificari organice (ci numai functionale),evolutia si prognosticul sunt
favorabile
Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce,este mai complex si de lunga
durata,cu atat prognosticul este mai bun;
Varsta pacientului : cifoza adolescentilor are prognostic bun (daca se iau
masuri la timp pentru a se impiedica formarea unei cifoze definitive).
O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale indiferent de cauza care le-a
generat, au un potential evolutiv, mai ales daca au depasit un anumit grad de
gravitate. Aceasta evolutie,guvernata de legi biomecanice,independente uneori de
cauza initiala,se mentine pe toata perioada de crestere si nu arareori,in cazurile
grave,pe tot parcursul vietii.
Agravarea continua a deviatiei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei
respiratorii (insuficienta respiratorie de tip restrictiv) si, in final,a functiei cardiace.
TRATAMENT.
1.TRATAMENT PROFILACTIC
2.TRATAMENT IGIENO-DIETETIC
4.TRATAMENT ORTOPEDICO-CHILURGICAL
HIDRO-TERMOTERAPIA
a)Impachetarea cu parafina
Consta in aplicarea pe zona interesata (dorsala) a unei placi de parafina la o
temperatura mai ridicata, dar suportabila de catre pacient.
Materiale necesare:canapea, cearaf alb, vas pentru topit parafina, tavite din
metal, patura, mansoane pentru articulatiile mari,un du, prosop.
Tehnica de aplicare:
Se ia o cantitate de parafina, se topeste la temperatura de 35-70 0 C. Se toarna
apoi in tavitele de metal si se lasa la racit, pana ajunge la o temperatura suportabila de
catre pacient.
Se invita pacientul sa se aseze pe canapea, in decubit ventral, se scoate parafina
din tavite si se aplica pe zona dorsala a acestuia . Se acopera apoi pacientul cu un
cearsaf si se lasa astfel sa stea timp de 15-30 minute, dupa care se indeparteaza
parafina si se invita pacientul sa faca un dus de curatire, la temperatura corpului.
Efecte:
-la locul de aplicare apare o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor si
o hiperemie puternica, care determina o transpiratie abundenta .
Aceeasi procedura se aplica si pe regiunea cervicala (aplicare sub forma de
pelerina).La sfarsitul impachetarii cu parafina se aplica o procedura de racire.
b)Impachetarea cu namol.
Consta in aplicarea namolului la o temperatura de 38-40 C pe o anumita
regiune (dorsala),sau poate fi si generala.
Materiale necesare:pat sau canapea,patura,panza impermeabila,cearsaf.
Tehnica de aplicare:
In prealabil se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte, pana ce
se obtine o masa vascoasa.Se aplica apoi mamolul,la temperatura indicata de
prescriptie,pe cearsaf,in grosime de 2-3 cm.Peste acesta se aseaza regiunea afectata a
pacientului.
Durata unei sedinte este de 20-40 minute,in tot acest timp,pacientului i se
aplica o compresa rece pe frunte pentru evitarea congestiei cerebrale.Dupa terminarea
impachetarii se practica o procedura de racire.Sunt indicate 10-12 sedinte.
Efectele namolului sunt multiple si anume:
-efect mecanic,producand excitatia pieli datorita micilor pacticule componente;
-efect fizic,temperatura corpului creste cu 2-3 C;
-efect chimic,prin rezorbtia unor substante biologic active,din namol, prin piele.
Namolul activeaza producerea de histamina in piele,apare o transpiratie
abundenta cu eliminare crescuta de acid uric din metabolismul proteic.De asemenea,
sunt mobilizate depozite sangvine,producandu-se intensificarea circulatiei in zona
tratata.
c) Baia de namol.
Se realizeaza in cazuri speciale si consta in ungerea corpului cu namol, intr-o
cada. Este o procedura foarte solicitanta pentru pacient.
Materiale necesare:doua cazi,una in care va intra pacientul,iar alta de rezerva,in
care se afla namolul preparat anterior,dus,termometru,ceas semnalizator si o perna de
cauciuc pentru cap.
Tehnica de aplicare:
Se invita pacientul in cada unde se afla un strat de namol cald.Treptat, se
adauga namol preparat,din cada de rezerva,pana cand se acopera complet corpul
pacientului si se lasa 10-30 de minute.Pe toata durata procedurii,pacientului i se va
aplica o compresa rece pe frunte.
Dupa aceea se invita pacientul sa faca un dus de curatire.
Mod de actiune:actiunea namolului plus presiunea hidrostatica.
d) Ungerile cu namol.
Sunt proceduri de termoterapie in aer liber.
Tehnica de aplicare:
Bonlavul face cateva miscari inainte de a se unge cu namol,apoi se expune la
soare pentru a-si incalzi corpul,deoarece in cazul aplicarii namolului pe tegumentul
neancalzit,exista pericolul aparitei arsurilor.Apoi se unge cu nmol proaspat,in strat
subtire si se expune la soare timp de 20-60 minute,pana ce se usuca stratul de namol.
Bolnavul va purta o compresa cu apa rece pe frunte si o palarie pe cap,care sa-l
protejeze impotriva razelor solare.
Aceste ungeri cu namol se pot aplica si partial,numai pe zona dureroasa.Daca
se aplica pe intreg corpul-namolul isi mareste eficacitatea.
Dupa sxpunerea la soare,cand se constata ca namolul s-a uscat complet,
pacientul face un dus de curatire a corpului,sau se inbaiaza in ghiolul din apropiere,
apoi se odihneste, de preferat, intr-un loc umbros.
Efecte:
-efectul termic alternant rece, apoi cald si din nou rece;
-actiunea specifica a substantelor chimice,benefice,din namol,rezorbite de catre
organism.
Ungerile cu namol reprezinta un procedeu de calire a corpului foarte solicitat.
e) Impachetarile cu nisip.
Reprezinta introducerea corpului in nisip,la o anumita temperatura.Se poate
realiza in cada de baie,dar si pe plaja.
Materiale necesare:compresa pentru frunte,nisip,o galeata cu apa rece,prosop.
Tehnica de aplicare:
Pacientul se aseaza in cada,iar corpul ii este acoperit partial sau in intregime cu
nisip,la temperatura de 45-50 C.Cand procedura se realizeaza pe plaja,nisipul se
aplica la temperatura sa naturala.Se sta astfel 30-60 de minute,dupa care se aplica o
procedura de curatire si pacientul este lasat sa se odihneasca.
Efecte:hipertermia.
g) Baile de lumina.
Utilizeaza razele infrarosii,in spatii inchise si sunt proceduri de sudatie-
transpiratie.
Cele complete se realizeaza in dulapuri de lemn cu becuri,iar cele partiale,cu
ajutorul unor dispozitive adaptate.Durata bailor este de 15-20 de minute,dupa care se
executa o procedura de racire.In tot acest timp,pacientul va purta o compresa cu apa
la temperatura camerei,pe frunte.
Caldura radianta produsa de baile de lumina este mai penetranta decat cea de
abur sau aer cald,iar transpiratia incepe mai devreme.Baile de lumina scad tensiunea
arteriala prin mecanismul de vasodilatatie,produsa treptat.
Efecte:hiperemie,
efect analgezic.
Se folosesc in practica: razele infrarosii,
soluxul albastru,
ultravioletele-doza eritem.
i) Cataplasmele.
Constau din aplicarea in scop terapeutic a diversrlor substante,la temperaturi
variate,asupra regiunilor afectate ale corpului.
Ele actioneaza prin factorul termic,cataplasmele calde fiind utilizate pentru
efectul lor hiperemiant si rezorbtiv,precum si pentru actiunea lor antispastica si
antialgica.In cazul cataplasmelor cu plante medicinale se mai adauga si efectul
chimic.
j) Baia kinetoterapeutica.
Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului.
Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare,care se bazeaza
pe principiul legii lui Arhimede,conform careia asupra unui corp scufundat intr-un
lichid actioneaza o forta,de jos in sus,egala cu greutatea volumului dislocuit de
acesta.
Tehnica de aplicare
Este o procedura calda, ce se efectueaza intr-o cada mai mare,care se umple 3/4
cu apa la temperatura de 35-38 C.
Bolnavul este asezat in baie si lasat 5 minute linistit, dupa care asistentul
incepe sa execute sistematic miscari pasive in articulatiile bolnavului,timp de 5-10
minute. Pacientul este lasat din nou sa se odihneasca, dupa care este invitat sa execute
singur aceste miscari. Durata baii este de 20-30 de minute.
Mod de actiune:- factorul termic,
- factorul mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare,care
se produce sub influenta apei calde si a pierderii greutatii corpului,conform legii lui
Arhimede.
l) Duul-masaj.
Reprezint aplicarea mai multor duuri rozet cu ap la temperatura de 38-
40C,asupra corpului pacientului,cruia i se face,concomitent,masaj.
Mai frecvent se aplic parial (pe regiunea dorsala-in cazul cifozelor), mai rar
general. Durata masajului este de 8-15 minute.
Duul masaj produce o hiperemie important,cu un nsemnat efect rezorbtiv i
de tonifiere,prin aciunea combinat a masajului i a factorului termic.
m) Duul subacval.
Const din aplicarea sub ap a unui du sul de mare presiune (3-6 atmosfere),
cu temperatura mai mare dect a apei de baie.
El se poate efectua ntr-o cad cu ap la 36-38C,cu ajutorul unui du sul
mobil,cu presiune mare,care se introduce n ap,pe segment,sub controlul uneia din
minile asistentului,pn la o distanta de 5-10 cm de regiunea de aplicare.
Durata procedurii este de 5-10 minute. Aciunea intens a duului subacval se
datoreaza temperaturilor diferite,baie i du,precum i a masajului puternic exercitat
de coloana de ap,care comprim puternic esuturile.
Efectul este asemntor cu cel al duului masaj,dar este suportat mai bine
datorit bii calde.
n) Baia cu elongatie.
Materiale necesare:bazin cu un scaun fixat pe podeaua acestuia,un scripete care
se instaleaza pe peretele incaperii,un capastru special,prosop,apa calda.
Tehnica de aplicare:
Se dezbraca pacientul si se invita in bazin,sa ia loc pe scaunul special amenajat.
Il legam pe bolnav la nivelul toracelui si al coapselor de scaun,in asa fel incat sa se
mentina coloana cat mai dreapta si sa fie foarte bine fixata de spatarul scaunului.
Cu ajutorul scripetelui,care la un capat are montat un capastru,introducem
capul pacientului in acesta,iar cu ajutorul scripetelui actionam asupra coloanei
bolnavului,in asa fel incat aceasta sa se intinda.Procedura se repeta de 3-4 ori,cu
pauze intre ele,pentru a da voie pacientului sa respire.
La terminarea procedurii,care dureaza 15-20 de minute,se scoate pacientul din
bazin,se inveleste in prosop si se lasa sa se odihneasca intr-o camera separata,cateva
minute.
Efecte:
-efect termic,de incalzire a tesuturilor superficiale si a celor profunde;
-efect mecanic,exercitat de scripete asupra coloanei vertebrale cu scopul de a o
intinde-indrepta.
o) Bai cu amidon.
Materiale necesare:cada, 1-2 kg amidon dizolvat in cativa litri de apa calduta,
cearsaf sau prosop.
Amidonul dizolvat se adauga in apa de baie, iar pacientul ramane in cada 15-20
de minute.
Mod de actiune:datorita slabei termoconductibilitati, smaltul, taratele si
amidonul mentin timp mai indelungat temperatura apei din baie. Aceste substante au
si o actiune emolienta asupra tegumentului.
ELECTROTERAPIA.
Ionizarile.
Reprezinta procedeele prin care se introduc in organism diferite substante
medicamentoase cu ajutorul curentului electric,care le transporta prin tegument si
mucoase.
Tehnica de aplicare:
Inainte de aplicatie se prepara solutiile medicamentoase necesare,in
concentratiile corespunzatoare,
Tehnica propriu-zisa de aplicare a ionoforezei este aceeasi ca si in cazul
galvanizarii, bazandu-se pe aceleasi principii metodologice.Singura deosebire intre
cele doua proceduri consta in faptul ca materialul intermediar hidrofil (in cazul
ionizarii) se va imbiba cu solutia medicamentoasa.
Efecte:
-efectul antalgic-este potenat de alegerea unor soluii medicamentoase cu efect
anestezic de suprafa (xilin, novocain).Esenial este ca mrimea electrozilor s
acopere integral zona de tratat,intensitatea curentului s fie la prag i durata
tratamentului suficient de mare (peste 20 de minute).
Curentii diadinamici.
Curentii diadinamici fac parte din categoria curentilor de joasa frecventa.
Principalele forme de aplicare ale curentului diadinamic sunt:
-monofazat fix (MF),
-difazat fix (DF),
-perioada scurta (PS),
-perioada lunga (PL),
-ritmul sincopat (RS).
Tehnica de aplicare :
Marimea si forma electrozilor se alege in functie de regiunea tratata,iar locurile
de amplasare ,modalitatea de pozitionare si polaritatea lor,in functie de scopurile
terapeutice urmarite.
Pacientul este asezat pe un pat sau pe un scaun de lemn,in functie de regiunea
tratata.Electrozii se aplica prin intermediul invelisurilor de protectie hidrofile,
confectionate din diferite straturi textile sau material spongios elastic,bine umezite si
fixati cu ajutorul benzilor elastice sau a saculetilor cu nisip.
Forma de curent diadinamic aplicata se alege in functie de scopul terapeutic.
Deseori,la aplicatiile cu scop analgetic se recomanda inceperea sedintei cu difazat fix
(DF).
Intensitatea curentilor se regleaza progresiv,ajungandu-se la senzatia de vibratii
bine tolerate nedureroase,deci pana la pragul dureros.In cursul sedintei,trebuie
crescuta intensitatea,pentru mentinerea senzatiilor de vibratie,nedureroase.
Dutata sedintelor de tratament este diferita,in raport cu scopul terapeutic
urmarit. Daca trebuie efectuate aplicatii pe mai multe zone in aceeasi sedinta,se scad
duratele,succesiv,de la zona la zona,cu cate un minut,astfel incat sa nu se depaseasca
10-12 min.In aplicatiile cu scop hiperemiant,vasculotrop,se poate prelungi durata
sedintei (20-30 min).
Ritmul sedintelor este determinat de stadiul afectiunii tratate,iar numarul
sedintelor este dictat de efectele obtinute.
Efecte:
Principalele efecte ale curentilor diadinamici sunt cele analgetice,hiperemiante
si dinamogene.Acestea sunt determinate de nivelul intensitatii,forma curentului
diadinamic aleasa si modalitatea de aplicare a electrozilor.
Curentul interferential.
Acesta consta in incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu frecvente
diferite (in general,decalati cu 100 HZ).
Tehnica de aplicare:
Se deosebesc doua tehnici fundamentale de aplicare a curentilor interferentiali
si anume:
A.Statica.In cadrul acestei tehnici, electrozii se mentin in timpul procedurii in
acelasi loc si saupra lor se exercita o presiune constanta.Electrozii clasici sunt cei
de tip placa,utilizandu-se cate doua perechi de dimensiuni diferite (50-400 cm ).
Electrozii sunt introdusi in invelisuri umede de textura sintetica,corespunzatoare ca
marime si atasati la cablurile cordonului cvadruplu conectat la aparat.Amplasarea lor
se face in asa fel incat curentii sa se incruciseze in mijlocul zonei tratate.Fixarea
electrozilor se face,de preferinta,cu benzi elastice sau cu saculeti de nisip.
B.Cinetica. In tehnica cinetica se utilizeaza doi electrozi manusa (palmari)
care se aplica pe mainile asistentului,fiind izolati electric de acestea.Fiecare electrod
se leaga cu cate un cablu.Celelalte doua cabluri se leaga de doi electrozi-placa fixi.
Intensitatea curentului este reglata in functie de senzatiile percepute de pacient.
Regiunea de tratat (dorsala, cervicala sau lombara) se afla in zona de interferenta a
curentilor.Prin miscarea permanenta a electrozilor manusa de catre asistent in timpul
procedurii,se produce o variatie a directiilor de intensitate maxima a curentului
interferential,procedeul purtand numele de electrokineziterapie.
Efecte:
In functie de frecventa,curentii interferentiali au urmatoarele efecte:
-frecventele mici (sub 10 HZ) produc un efect excitomotor al muschilor
striati normoinervati;
-frecventele medii (12-35 HZ) si cu intensitate subliminara a curentilor,
au un efect decontracturant si vasculotrofic;
-frecventele rapide (80-100 HZ) au un efect analgetic.
Actiunea excitomotoare pe musculatura neteda este realizata de orice forma de
curent interferential (mai ales cu frecvente medii,de 12-35 HZ).
Curentii interferentiali,in aplicatie statica,dar mai ales dinamica,folosind
frecvente excitomotorii in forma SPECTRU,aduce o contributie substantiala in
pregatirea musculaturii pentru programele de kinetoterapie ulterioare.
Ultrasunetele.
Fac parte din categoria curentilor de inalta frecventa terapeutici.
Tehnica de aplicare:
In incaperea in care se efectueaza tratamentul trebuie se existe o temperatura
de comfort termic.Patul sau scaunul pe care va fi asezat pacientul trebuie sa fie din
lemn. Aparatul de ultrasunete va avea obligatoriu impamantare.
Este necesar ca pacientul sa se afle intr-o stare de echilibru termic general;
starile febrile fiind conrtaindicate in tratamentul cu ultrasunete.In cazul unor
extremitati cu circulatie deficitara,acestea vor fi preincalzite prin scurte bai partiale,
calde,pentru activarea circulatiei generale.
Pacientul,inclusiv regiunea tratata,trebuie sa se afle in pozitii cat mai relaxate.
Se actioneaza comutatorul de pornire a aparatului,se fixeaza ceasul semnalizator la
durata prescrisa pentru sedinta.
Apoi se aplica traductorul pe zona ce urmeaza a fi tratata si prin actionarea
comutatorului de intensitate,se fixeaza la doza prescrisa.Se recomanda ca in timpul
executarii procedurii,sa nu se ridice capul traductorului de pe zona tratata.
Aparatele mai noi au adus unele perfectionari precum:
-cuplajul automat cu ceasul,
-ceasul indica timpul efectiv de aplicare a tratamentului.
Durata sedintelor de tratament variaza cu suprafata regiunii tratate,afectiunea
tratata si stadiul evolutiv al acesteia.In general,durata unei aplicatii pe o zona este de
2-5 min,in nici un caz nu se va depasii timpul total de aplicatie peste 10-15 min. pe
mai multe zone tratate in aceeasi sedinta.
Ritmul sedintelor este-in functie de caz-zilnic sau la doua zile.Numarul
sedintelor va fi,de asemenea,adaptat in functie de caz-in general 6-15 sedinte.
Efecte:
Principalele efecte fiziologice sunt:analgetic,miorelaxant,hiperemiant.
Efectele analgetice se realizeaza prin intermediul SNC,printr-o serie de
mecanisme care se produc la nivelul acestuia.
Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra
proprioceptorilor musculari si tendinosi.
Actiunea hiperemianta,cu efect rezorbtiv si vasculotrofic se produce prin
vasodilatatia arteriolelor si capilarelor.Aceste actiuni se realizeaza prin influentarea si
prin intermediul SNV.
Ultrasunetele se mai folosesc si pentru efectul mecanic,micromasajul celular,
creterea temperaturii locale prin frecarea indus de bombardamentul cu ultrasunete
si efectul fibrolitic,ce dezorganizeaz procesele incipiente de fibrozare.
Efectele masajului:
Efecte locale:
1.Aciune sedativ asupra:-durerilor de tip nevralgic;
-durerilor musculare i articulare.
Aciunea sedativ se obine prin manevre uoare,lente,care stimuleaz repetat
exteroceptorii i proprioceptorii.
2.Aciunea hiperemiant local.Se manifest prin nclzirea i nroirea tegumentului
asupra cruia se exercit masajul.Aceast aciime se obtine prin manevre mai
energice,care comprim alternativ vasele sangvine.
3.ndeprtarea lichidelor interstitiale,de staz,cu accelerarea proceselor de resorbie n
zona masat.Acest efect este benefic la persoane cu insuficien venoas periferic i
apare dup manevre profunde,care conduc lichidul de staz de la periferie spre
centru.
Efecte generale:
-creterea metabolismului bazal,
-stimuleaz funciile aparatului respirator i circulator,
-influenteaz favorabil starea general a organismului,
-mbuntete somnul,
-ndeprteaz oboseala muscular.
Toate aceste efecte generale se explic prin aciunea masajului asupra pielii,
care este un organ bine vascularizat i mai ales bogat inervat.
Mecanisme de aciune:
Cea mai important aciune fiziologic a masajului este reprezentat de
mecanismul reflex asupra organelor interne.Aceasta se explic prin stimulii care
pleac de la exteroceptori i proprioceptori (de diferite intensiti),pe cale aferent
ctre SNC,iar de aici,pe cale eferent,ajung la organele interne n suferin.
O alta actiune a masajului este aciunea mecanic,produs de manevrele mai
dure ca frmntarea,framantarea contratimp,mangluirea,rulatul,ciupitul,tapotamentul
(care se executa transversal pe fibrele musculare) si care duc la tonifierea
musculaturii,mbuntirea funciei i forei musculare.
KINETOTERAPIA
Kinetoterapia (terapia prin miscare) ocupa cel mai important loc in tratamentul
deviatiilor cifotice ale coloanei vertebrale.Ea este indicata in toate cazurile,indiferent
de gravitatea sau localizarea lor,atat ca metoda unica de tratament (cifozele
nestructurale),cat si in asociere cu alte mijloace terapeutice (cazurile mai grave-cifoze
patologice).
Tratamentul kinetoterapeutic este practic cel mai important, avand cea mai
mare eficacitate.
El incepe odata cu celelalte metode terapeutice,de preferat cat mai
precoce,dupa stabilirea diagnosticului clinico-functional.
Medicina fizicala si de recuperare a devenit,in ultimul sfert al secolului XX o
specialitate inovatoare,fundamentata stiintific,prin dezvoltarea unor metode de
tratament activ, bazandu-se pe exercitii fizice si pe educarea bolnavului.
CAZ I
NUME: GOLOGAN IOANA.
DATA NATERII: 21. 03. 1993 -14 ani
SEX: F
DIAGNOSTIC: cifoza dorsala posturala
EXAMEN CLINIC: Asimetrie vrf omoplai, umr stng ridicat, creast iliac
ascensionat, nclinarea lateral a bazinului, scurtarea membrului inferior
atrofic cu genunchiul n valgum.
GONIOMETRIE:
CAZ II
NUME: TEODOR EMILIA.
DATA NATERII: 12. 04. 1996 -11 ani
SEX: F
DIAGNOSTIC: cifoza dorsala
EXAMEN CLINIC:
GONIOMETRIE:
I. Mers cu braul drept ntins sus: la fiecare 3 pai arcuire energic spre spate a
braului i a piciorului drept, (30 pai), pai fandai, alternativ cu piciorul drept
i stng, i cu arcuirea energic a braului drept spre spate, (30 pai).
II. Stnd cu halterele mici n mini: 1-2-ridicarea braului drept prin lateral sus; 3-
4-revenire, (20 ori); stnd: ncletarea minilor la spate n dreptul omoplatului
drept i ridicarea piciorului drept ct mai sus n lateral, (16 ori); stnd cu o
halter de 3 kg pe umeri: ridicarea piciorului drept ntins n fa, (16 ori).
III. Stnd deprtat cu minile pe olduri: 1-4-aplecarea trunchiului nainte, braul
drept ntins lateral cu arcuiri; 5-8-braul drept se duce nainte cu arcuirea
trunchiului spre stnga; (8x12).
IV. Stnd pe genunchi, cu mna dreapt pe umr i cu stnga pe old: 1-2-
aplecarea trunchiului nainte cu expiraie; 3-4-revenire; 5-6-ndoirea
trunchiului n lateral cu braul drept ntins sus i cu expiraie; 7-8-aplecarea
trunchiului cu rsucire spre dreapta, braul drept pe umr i stngul pe old;
(8x10).
V. Stnd: 1-4-ducerea minii drepte pe umr, stnga preseaz toracele lateral, cu
inspiraie profund; 5-8-aplecarea trunchiului nainte cu palmele pe olduri i
cu expiraie prelungit; (8x10).
VI. Culcat nainte pe mas, cu trunchiul nafara suprafeei de sprijin, mna dreapt
la umr; 1-4-rsucirea trunchiului la stnga cu arcuiri; 5-8-revenire, braul se
duce pe lng corp; (8x10).
VII. eznd, cu labele picioarelor sub prima ipc a scrii fixe: 1-2-flexia
trunchiului pe coapse; 3-4-revenire n eznd, spatele extins;
VIII. Stnd cu latura dreapt la scara fix: 1-2-ducerea minii drepte pe umr i a
piciorului drept n sprijin lateral pe ipca a-IV-a; 3-4-rsucirea trunchiului spre
dreapta, braele ntinse la spate; (16 ori).
IX. Stnd deprtat cu faa spre scara fix cu trunchiul aplecat la 90 0, apucat cu
braul stng ipca la nivelul umerilor; ducerea braului drept nainte i napoi
cu o halter de 3 kg n mn; (30 ori).
X. Se repet exerciiul V.
XI. Atrnat cu spatele scara fix: 1-2-ducerea piciorului drept ntins lateral i
ndoirea celui stng, laba acestuia lipindu-se de genunchiul drept; 3-4-revenire
la poziia iniial; (4x8).
XII. Culcat pe spate pe o mas, cu trunchiul nafara suprafeei de sprijin: 1-2-
ridicarea trunchiului la 900, cu o halter de 2 kg n mn, braul drept ntins pe
lng ureche; 3-4-revenire la poziia iniial; (4x8).
XIII. Mersul piticului cu un baston inut deasupra capului i cu arcuiri la fiecare pas;
(30 pai).
XIV. Culcat nainte, braul drept ntins n prelungirea corpului; trre cu piciorul
drept extins; (16 m).
CAZ III
NUME: VALCU VIVIAN.
DATA NATERII: 12. 05. 1997 -10 ani
SEX: M
DIAGNOSTIC: Scolioz total n C stng prin miopatie.
EXAMEN CLINIC: Asimetrie a omoplailor, creast iliac ascensionat,
nclinare lateral a bazinului, umr stng ridicat.
GONIOMETRIE:
CAZ IV
NUME: ANTOHI ANA MARIA.
DATA NATERII: 13.06. 1994 - 13 ani
SEX: F
DIAGNOSTIC: cifoza dorsala
EXAMEN CLINIC: Bazin mult nclinat nainte i n jos, deprtare uoar a
omoplailor, apropierea umerilor n fa. Abdomen proeminent.
GONIOMETRIE:
CAZ V
NUME: MATEI STEFAN.
DATA NATERII: 03. 04. 1999 -8 ani
SEX: M
DIAGNOSTIC: cifoz traumatic scurt, cervicodorsal superioar.
EXAMEN CLINIC: Omoplai desprini, umeri adui n fa, stern nfundat,
capul uor plecat nainte.
GONIOMETRIE:
CAZ VI
NUME: CIUSU COSTEL.
DATA NATERII: 21. 04. 2004 -3 ani
SEX: M
DIAGNOSTIC: Cifoza dorsala posturala
EXAMEN CLINIC: nclinarea bazinului nainte i n jos, poziia n flexie a
membrelor inferioare, deprtare uoar a omoplailor. Abdomen proeminent.
GONIOMETRIE:
GONIOMETRIE:
CAZ VIII
NUME: CARABA MARIAN.
DATA NATERII: 15. 03. 2000 -7 ani
SEX: M
DIAGNOSTIC: Spate cifotic. Displazie de torace. Insuficien respiratorie.
EXAMEN CLINIC: Gtul nclinat nainte, umeri adui n fa, stern nfundat,
deprtare uoar a omoplailor.
GONIOMETRIE:
I. Variante de mers:
- mers gimnastic (8 timpi x 20 ori);
- mers cu arcuirea braelor napoi: dreptul sus, stngul jos. La fiecare pas braele
se schimb (8x20);
- mers cu pas fandat, alternativ cu un picior i cu cellalt, braele sus cu arcuire
(8x15);
- mers cu un scule cu nisip pe cap (8x30 pai).
II. Culcat nainte pe mas, trunchiul nafara suprafeei de sprijin, picioarele
susinute, braele pe lng corp: 1-4-extensia trunchiului cu braele lateral,
brbia n piept; 5-8-revenire (8x8).
III. Culcat pe spate, braele ntinse sus, genunchii uor ndoii: 1-2-ridicare n
eznd cu sprijinul palmelor napoi; 3-4-ridicarea ezutei cu sprijin pe palme i
tlpi; 5-6-meninerea poziiei; 7-8-revenire (8x8).
IV. Stnd deprtat: 1-2-ducerea braelor lateral cu inspiraie; 3-4-revenire cu
expiraie; (4x8).
V. Stnd pe genunchi, cu ezuta pe clcie, cu haltera de 3 kg n fa-jos: 1-2-
ndoirea braelor cu ducerea halterei la ceaf, capul sus, expiraie; 3-4-
ntinderea braelor sus cu inspiraie; (4x8);
VI. Stnd atrnat cu faa la scara fix: extensii ale trunchiului, cu picioarele bine
ntinse i cu ncordarea muchilor fesieri; 20 repetri.
VII. Culcat nainte, cu braele pe lng corp i tlpile fixate sub prima ipc a scrii
fixe: 1-2-extensia corpului cu braele lateral i brbia n piept; 3-4-revenire;
(4x10).
VIII. Mersul piticului cu o minge medicinal pe cap, spatele drept; se execut cte
16 pai, n dou reprize, cu o pauz de 15 s ntre reprize.
IX. Culcat nainte, pe o mas sau banc, cu picioarele nafara suprafeei de sprijin
i cu minile apucnd muchia acesteia; 1-4-extensia trunchiului, picioarele
ntinse ct mai sus; 5-8-revenire cu relaxare; (8x8).
X. Exerciii de respiraie ca la numrul IV.
XI. Atrnat: balansul corpului spre stnga i spre dreapta, cu picioarele n extensie;
se repet de 20 ori.
XII. Culcat nainte, transversal pe banc: extensia trunchiului i meninerea lui fr
sprijin; 20 s.
XIII. Stnd cu faa la scara fix, braele apuc o ipc, genunchiul stng ndoit,
trunchiul aplecat nainte, spatele extins: 1-3-arcuiri ale trunchiului spre sol cu
ntinderea piciorului drept napoi; 4-revenire; se execut 4x4 timpi, cu ndoirea
alternativ a genunchilor.
XIV. Stnd pe genunchi, cu bastonul pe omoplai: 1-2-ndoirea lateral a trunchiului
la stnga cu arcuire; 3-4-acelai la dreapta; (4x8).
XV. Culcat nainte cu minile apucat de glezne: 1-2-extensia maxim a trunchiului
i a picioarelor; 3-4-revenire; 5-8-leagnul; (8x8).
CAZ IX
NUME: TOMA ILIE.
DATA NATERII: 03. 08. 1996 -11 ani
SEX: M
DIAGNOSTIC: Cifoz dorsal lung. Lordoz lombar scurt.
EXAMEN CLINIC: Gtul nclinat nainte, umerii adui n fa, stern nfundat,
bazin nclinat nainte i n jos.
GONIOMETRIE:
CAZ X
NUME: DESCULTU TUDORA.
DATA NATERII: 06. 02. 1994 -13 ani
SEX: F
DIAGNOSTIC: Cifoscolioz juvenil grav.
EXAMEN CLINIC: Gibozitate vertebrocostal, rigiditatea coloanei, torsiunea
vertebrelor, umeri asimetrici, asimetrie vrf omoplai.
GONIOMETRIE:
I. Stnd cu braele ntinse sus: rotri ample spre spate, cu coatele ntinse (30 ori);
pas fandat schimbnd alternativ picioarele cu arcuiri energice ale braelor, (30
pai); mers pe vrfuri, cu un scule de nisip pe cretet, braul drept sus , mna
stng pe old (sau invers n funcie de curbura scoliotic), (30 pai).
II. Culcat pe o latur: adducie i abducie cu piciorul de pe partea opus, acelai
pe partea cealalt; (20 ori).
III. Stnd deprtat: 1-4-ducerea braelor ntinse n lateral cu inspiraie profund pe
nas; 5-8-revenire n stnd cu palmele pe torace, aplecarea capului nainte i
expiraie; (8x6).Culcat pe spate cu braele pe lng corp: 1-4-ridicarea
trunchiului la 900, cu genunchii ntini i braele pe lng urechi, cu arcuirea
lor; 5-8-revenire; (8x10).
IV. Stnd pe genunchi cu faa la scara fix, trunchiul aplecat n fa, braele ntinse,
apucat de ipca a-IV-a: arcuiri moderate ale trunchiului, brbia n piept; (30
ori).
V. Exerciiu cu partener. Culcat nainte pe o mas, cu picioarele atrnnd libere n
jos, partenerul imobilizeaz trunchiul subiectului: flexii i extensii cu picioarele
perfect ntinse, din articulaia oldurilor; (16 ori).
VI. Stnd deprtat cu minile sus: 1-2-genuflexiune cu expiraie profund pe nas;
3-4-extensia trunchiului i ducerea braelor sus cu inspiraie profund; (4x8).
VII. Culcat nainte: trre, cu extensia piciorului drept la fiecare traciune de brae;
(20 m).
VIII. Atrnat cu faa la scara fix: partenerul exercit presiuni energice pe poriunea
dorsal a coloanei, (16 ori); acelai exerciiu, dar partenerul opune rezisten la
extensia zonei cervico-dorsale a coloanei; (16 ori).
IX. Culcat nainte transversal pe o banc sau lad: 1-2-extensia corpului i
meninerea poziiei; 3-4-revenire cu coborrea picioarelor pe sol; (14 ori).
X. Stnd pe genunchi, trunchiul aplecat, palmele sprijinite pe sol, brbia apropiat
de sol: 1-2-trecere n semiflotare cu sprijin pe coate; 3-4-ntinderea piciorului
stng lateral; 5-8-revenire; (8x12, schimbnd alternativ piciorul stng, n lateral
i n fa).
XI. Atrnat la bara fix: echer, (6-8 ori); abducii-adducii rapide ale picioarelor
ntinse; (16 ori).
XII. Stnd pe genunchi: 1-2-inspiraie profund cu ducerea braelor ntinse sus; 3-4-
coborrea minilor pe olduri cu ndoirea trunchiului spre stnga i cu
expiraie; 5-6-revenire cu braele ntinse sus; 7-8-acelai ca la 3-4, dar cu
ndoire spre dreapta; (8x8).
C.C. M 3 96 98 100 61 62 62 7 8 8 34 17 6
Din cei 30 de subieci, 77% au fost de sex feminin, predominana net a fetelor
corespunznd tuturor marilor statistici.
masculin feminin
23% 77%
ntr-o mare proporie (80%) am ntlnit deviaii idiopatice mult mai rar avnd o
alt etiologie: malformativ 7% n cadrul bolilor neuromusculare 5% traumatice 8%.
idiopatic
80%
malformativ
7%
boli neuromusculare
5%
traumatice
8%
bbbbbbbbbbbbbOObbbvvvppPPPPKKKKvIIIOO
LLLLL
Programele de recuperare nu au fost interpretate n mod rigid, ci am inut seama de
Prograsssaae
vrsta bolnavului, etiologie i evoluia deformaiei, n scopul de a menine la un nivel
acceptabil tonusul musculaturii i supleea coloanei.
CONCLUZII
Din punct de vedere biologic,dezvoltarea copiilor de varsta scolara se realizeaza
neuniform,marcand perioade de dezvoltare rapida si perioade de dezvoltare mai
lenta.de exemplu statura copiilor are o evolutie ascendenta neuniforma,marcand
marcand salturile cele mai ridicate la copii de clasa a 3 a( 9-10 ani).La fete acest nivel
de crestere apare mai devreme,incepand din clasa a 2a(8 ani) si se realizeaza in
general pe seama membrelor inferioare.
Greutatea prezinta si ea o evolutie ascendenta,neuniforma,inregistrand cele mai
ridicate cresteri tot in clasa a 3a(9-10 ani).
Oasele se dezvolta mult mai rapid ca tesutul muscular,avand in sructura lor o
apreciabila cantitate de tesut cartilaginos,fapt ce determina slaba rezistenta a acestora
la solicitari mari si chiar deformarea lor daca intervin factori favorizanti in acest
sens.Datorita unor carente in depozitarea sarurilor de calciu sau datorita unor pozitii
viciioase(in timpul sederii in banca sau purtarea gresita a ghiozdanului),la aceasta
varsta apa cifoze,scolioze,cifoscolioze,favorizate si de faptul k pe la 6 ani fibra
musculara este slab dezvoltata,tesutul muscular fiind bogat in apa.
Sistemul articular se intareste la 8-9 ani,dar nu suficient prezentand aspecte de
instabilitate,iar sistemul muscular se dezvolta ajungand cam la 27,2% din greutate
corpului,musculatura membrelor fiind mai dezvoltata decat a trunchiului.
Viteza de circulatie a sangelui este de 3 ori mai mare decat la adulti,frecventa
cardiaca este de aproximativ 90 pulsatii/minut,iar frecventa respiratorie este slab
dezvoltata datorita cutie toracice mici si inguste(cam 24 respiratii/min la 12-13 ani)
Perimentrul toracic marcheaza cresteri continue de la an la an,elasticitatea toracelui
avand valori mai mari la fete.
Greutatea corpului am masurat o dimineatza,pe nemancate,cu ajutorul cantarului
medicinal,corect etalonat,perimetrul toracic-cu banda metrica plasata in spate sub
unghiul inferior al omopltilor si in fata sub areola mamara la barbati si la nivelul
coastei 4,cu sternul la femei,inregistrandu se valori in repaus,inspir si expir
fortat.Elasticitatea toracelui reiese din masurarea perimetrului toracelui in inspir si
expir profund si are mare importanta in deficitele fizice.Ca efect al programului
kinetic,elasticitatea toracica s a ameliorat relativ rapid.
Pentru stabilirea diagnosticului corect si al unui program kinetic adecvat s a tinut cont
si de anamneza fiecarui copil:antecedente medicale(personale,fizice,patologice),de
activitatile motrice(sportive,bicicleta,role),obiceiuri sau preferinte
culinare(deficientul fizic slab,subponderal are apetit redus si carenta de proteine
necesare unei bune cresteri si dezvoltari armonioase.
Perioada de varsta aleasa este cea in care cresterea este intensa,in care toti parametrii
se modifica ascendent sau dizarmonic si necesita investigatia personalului specializat.
Ca stare de invaliditate, de inexistena congenital a unei aptitudini sau
pierdere a ei ca urmare a evoluiei cronice a unor boli, deficiena l difereniaz pe
individ de semenii lui, conferindu-i un statut psihologic, biologic medical i social
aparte.
Cauzele deficienelor fizice pot fi interne, condiionate de procesele de cretere
i dezvoltare de starea funciilor mari somatice, organice i psihice i externe, legate
de condiiile de mediu i de via.
Deficiena creeaz stare de dezechilibru care influeneaz negativ, mai nti
forma corpului, ndeosebi elemente ale aparatului de susinere i micare, funciunile
statice i dinamice ale aparatului locomotor, iar segmentele corpului se gsesc n
poziii instabile, neputnd oferi condiii optime pentru executarea corect a micrilor
cu eficacitate i fr o cheltuial mare de energie.
Recuperarea funcional are ca obiectiv fundamental nu numai restabilirea n
starea anterioar a deficientului ci i dezvoltarea la maximum a funciunilor sale
fizice i mentale, pentru a compensa pierderile din capacitatea de munc i pentru o
integrare social corespunztoare.
Din aceste motive am optat pentru o lucrare care s cuprind terapeutica de
recuperare funcional a unor boli cu o att de mare rspndire n mas cum sunt
deviaiile coloanei vertebrale.
Am subliniat importana micrii pentru organismul sntos n ansamblu, ca i
pentru structurile sale componente i pentru aparatul locomotor n vederea unei bune
funciuni i meninerea condiiei sale fizice.
n cadrul kinetoterapiei s-a fcut diferenierea ntre kinetoterapia pasiv, ce
folosete n scop terapeutic micri determinate n articulaii prin intervenii
exterioare i care cuprinde mobilizarea pasiv, postura, traciunea i manipulaia
vertebral i kinetoterapia activ prin activitate voluntar practicat prin contracii
musculare izometrice i izotonice.
Am descris tehnici i exerciii gimnice grupate ntr-unul din cele trei obiective
mari din metodologia de recuperare: reeducarea postural, restabilirea supleei i
recuperarea forei musculare.
Am observat c la copii dificultile de interpretare sunt mai mari, deoarece
coloana vertebral sufer transformri morfologice importante n perioada de
cretere, chiar i ulterior rmnnd multe variaii de ordin individual.
De remarcat c statistic, scoliozele severe apar n proporie de 10:1 la fete fa
de biei i cu ct curbura este mai mare, cu att crete factorul de risc. La o curbur
de 200, numai 20% din cazuri progreseaz. La 300, factorul de risc ajunge la 60%, iar
la o curbur de 500, riscul este de 90%.
Pe o cazuistic selecionat pe de o parte pe baza unor criterii de evaluare
prealabil a recuperabilitii bolnavilor, pe de alt parte n majoritate trimii ntr-o
faz precoce de instalare a deficienei, am demonstrat c tratamentul recuperator
trebuie nceput devreme pentru a se evita efectele duntoare a unei invaliditi
prelungite traduse prin pierdere de tonus muscular, prin deficiene ale metabolismului
i prin tulburri psihologice, fenomene constatate la subiecii trimii tardiv i la care
nu s-a aplicat din timp terapia prin micare mai mult prin necunoaterea metodologiei
i eficienei tratamentului, dect din lipsa bazei materiale din unitile sanitare.
Metodele de recuperare precoce folosite n cazurile urmrite i-au dovedit
eficiena.
BIBLIOGRAFIE
6.BACIU,
6. CLEMENT- ANATOMIE FUNCIONAL I BIOMECANICA
APARATULUI LOCOMOTOR, EDITURA SPORT-TURISM, BUCURETI, 1987