Grilă managerială a lui Blake și Mouton: elemente, stiluri de

conducere și utilitate

Grila de gestionare a rețelelor Blake și Mouton sau a rețelei manageriale este un

model de conducere care identifică gradul în care un manager sau lider se concentrează
pe sarcini sau pe oameni, existând cinci combinații diferite ale acestor două aspecte,
generând cinci stiluri de conducere .
Anticipând leadershipul situațional, teoreticienii managementului Robert Blake și
Jane Mouton au ajuns la concluzia că, în 1964, comportamentul unui lider derivă din
două criterii: orientarea sau interesul față de oameni și orientarea sau interesul față de
sarcini sau rezultate.

De asemenea, cunoscut ca o rețea de gestiune sau de conducere, în grila de

gestiune aceste două criterii independente sunt combinate, rezultând o rețea 9 × 9, cu
81 de puncte sau grade diferite. De la 1 la 9 pentru orientarea spre sarcină și de la 1 la
9 pentru îndrumare pentru oameni.
Printr-un chestionar privind stilul de conducere și managementul făcut fiecărui
manager, puteți evalua și determina poziția dvs. în cadrul rețelei de management a lui
Blake și a lui Mouton. Astfel, calificarea dvs. se va încadra în unul din cele cinci stiluri
de conducere sau de management stabilite.
De exemplu, dacă un manager se califică 3 drept orientare spre sarcini și 7 ca
orientare spre oameni, poziția sa în rețea va fi în punctul (3, 7). Prin urmare, stilul său
de conducere va fi "democratic".
Rețeaua de management a lui Blake și Mouton ajută la gândirea stilului de
conducere al unui manager și a efectelor acestuia asupra productivității și motivației
echipei sale.
 Rezultatele grilei

Prin prezentarea interesului pentru rezultatele vs. interesul față de oameni, grila
evidențiază modul în care punerea prea mult accent pe o zonă în detrimentul celeilalte
conduce la rezultate slabe. De asemenea, descurajează să aibă doar un angajament de
jumătate de inimă.
Modelul propune că atunci când interesul pentru oameni și rezultatele sunt mari,
angajamentul și productivitatea angajaților sunt, probabil, excelente.
În timp ce grila nu abordează pe deplin imbroglio despre care stil de conducere
este cel mai bun, acesta oferă cu siguranță un punct de plecare excelent pentru a gândi
despre performanța unuia și îmbunătățirea abilităților de lider în general.

Modelul lui Blake si Mouton

Clasificarea bidimensionala a fost propusa de catre R. R. Blake si J. S.

Moutin în 1972, care împart stilurile de conducere în raport cu doua
dimensiuni: orientarea managerilor spre productie si orientarea catre
personal.
Stabilirea stilurilor de conducere se face cu ajutorul unei grile, pe axul
vertical aflându-se gradul de interes fata de problemele umane, iar pe cel
orizontal, gradul de interes fata de problemele productiei:
stilul 1.9. Se caracterizeaza prin interes crescut fata de
productie si scazut pentru problemele umane. În acest caz,
managerii sunt autoritari, interesati doar de realizarea
sarcinilor, iar subordonatii sunt doar instrumente de productie.
stilul 9.1. Este tocmai opusul stilului 1.9., managerii fiind
interesati de problemele personalului si mai putin de
problemele productiei. Datorita acestui stil satisfactia
angajatilor este mare, însa managerul ce adopta un astfel de
stil, pentru a-si satisface angajatii, va avea de pierdut în
elaborarea eficienta a productiei.
stilul 1.1. Se caracterizeaza prin interes scazut atât fata de
productie, cât si fata de personal. Managerul ce adopta un
astfel de stil are de pierdut, deoarece se izoleaza fata de
superiori si fata de subordonati, nu se implica în luarea deciziei,
lasa personalul sa rezolve problemele psihosociale, evita
conflictele, în schimb acorda un interes crescut persoanei sale
si viitorului sau.
stilul 5.5. Se caracterizeaza prin interes mediu atât fata de
problemele personalului, cât si fata de cele legate de productie.
Managerul ce adopta acest stil cauta solutii de compromis
pentru problemele legate de productie, fara a brusca angajatii,
tine la sugestiile angajatilor, evita conflictele.
stilul 9.9. Se caracterizeaza prin interes crescut atât fata de
personal, cât si fata de productie. Managerul ce adopta acest
stil are încredere în angajati, lasându-i pe acestia sa participe
la luarea deciziilor, încurajeaza activitatea colectiva,
încurajeaza munca creativa, încearca sa aplaneze conflictele,
încurajeaza activitatea colectiva, încurajeaza competentele,
acorda importanta problemelor psihosociale, obtine rezultate
bune în ceea ce priveste productia.

Modelul bidimensional realizat de Robert Blake si Jane Mouton evalueaza stilurile

de leadership din perspectiva a doua dimensiuni, aparent independente, preocuparea
pentru factorul uman si respectiv, preocuparea pentru rezultate (pentru indeplinirea
sarcinilor). Din analiza acestor doua dimensiuni rezulta 5 situatii distincte, care pot fi
caracterizate ca stiluri de leadership reprezentative si care pot fi grupate intr-o grila
manageriala (Fig.7.1), astfel:
a) (1,1) management neputincios;
b) (1,9) managementul cluburilor de la tara;
c) (9,1) autoritate - supunere;
d) (9,9) managementul echipei;
e) (5,5) management de compromis.

Fig.7.1. Grila
manageriala
Blake -
Mouton
Sursa: Robert Blake, Jane Mouton, Managerial Facades, in Advanced
Management Journal, iulie 1966, p.31
a) (1,1) - managementul neputincios - corespunde situatiei in care managerul nu
mai are sanse de promovare sau se apropie de pensionare, manifestand urmatoarele
caracteristici de comportament:
 - tendinta de izolare fata de subordonati si fata de superiori;
- neimplicarea in probleme decizionale si evitarea efectuarii oricarui fel de control;
- evitarea conflictelor si lipsa de actiune pentru stingerea eventualelor conflicte.
b) (1,9) - managementul cluburilor de la tara - reprezinta tipul liderului centrat
exclusiv pe factorul uman. Caracteristicile de baza ale acestuia sunt urmatoarele:
- considera ca eficienta este rezultatul unui climat favorabil muncii;
- se preocupa intens pentru rezolvarea tuturor problemelor umane;
- instituie un ritm de lucru agreabil si isi incurajeaza in permanenta subordonatii;
- doreste sa fie placut cu orice pret.
c) (9,1) - autoritate - supunere - este stilul in care liderul este centrat exclusiv pe
sarcini (pe munca, pe rezultate), prezentand urmatoarele trasaturi de comportament:
- considera subordonatii niste instrumente, chiar un rau necesar;
- relatiile cu acestia sunt de comanda, respectiv de ascultare si supunere;
- comunicarea cu personalul vizeaza strict problemele tehnice si administrative;
- instituie un ritm de munca deosebit de intens;
- se afirma doar prin prisma rezultatelor concrete obtinute.
d) (9,9) - managementul echipei - este tipul adevaratului lider, centrat pe grup. De
regula, acest tip de manager prezinta urmatoarele caracteristici de comportament:
- este preocupat intens de motivare si castigarea loialitatii angajatilor;
- cultiva relatii benefice si armonioase cu toti subordonatii;
- are un stil democratic, incercand sa convinga personalul si nu dand ordine;
- comite greseli din neintelegere si nu din rea vointa.
e) (5,5) - management de compromis - reprezinta liderii moderati care sunt
caracterizati prin urmatoarele trasaturi de comportament:
- cauta solutii echilibrate, realizand o productie acceptabila fara a brusca
personalul;
- urmaresc obtinerea unui moral satisfacator al subalternilor;
- utilizand logica si presiunea obtin eficacitate maxima cu minimum de conflict.